Civita di Bagnoreggio este numit astfel pentru că e fantasma unui oraş odată înfloritor! Întemeiat acum 2.500 de ani de către etrusci, domină o colină ce se tot scufundă, an după an!
Peisajul e selenar! Solul întregii zone e bogat în calcar, argilă şi material vulcanic! Elemente fragile în mâna naturii! De departe, se văd Ponticelli, schije, piscuri ciudate de piatră ascuţită, profilându-se peste rotunjimi misterioase, modelate de apă şi vânt!
Odată, demult, era un oraş important! Romanii îl consolidaseră, era situat pe un important drum comercial între nordul şi sudul Italiei. Însă colina a continuat oricum să se fărâmiţeze, casele au început să cedeze! Procesul a continuat de-a lungul secolelor şi, treptat, oamenii au abandonat locul! Din 1860 şi până azi, strada care unea oraşul cu restul lumii s-a scufundat cu 25 metri! Eroziunea atinge 7 cm/an!
Civita di Bagnoreggio a rămas astfel, încremenit în trecut! E însă plin de turişti care vin de departe, din toată lumea, pentru a medita, poate, asupra rostului vieţii noastre! Îi vezi, umblând printre ruine, ziduri dărâmate, ferestre care privesc spre Nicăieri!
Au mai rămas puţini locuitori! Practic, cei care se ocupă de primirea şi cazarea turiştilor! Case de piatră pline de flori, pizzerii şi mici restaurante, câteva magazine, o biserică străveche. Sunt şi câteva pensiuni unde se poate dormi liniştit, chiar foarte, pentru că maşinile nu intră în oraş!
Aici am descoperit şi Grădina Poetului, o bijuterie de câţiva metri pătraţi, unde domnesc plantele aromatice – rozmarinul, salvia, menta – şi tufele de ardei iuţi. De aici, de sus, se poate privi din nou valea măcinată de forţa naturii!
Ai senzaţia că eşti un fir de nisip şi ai viziunea eternităţii! Oraşul care moare nu cere nimic!
Se stinge, lent, în ochii turiştilor care tot vin parcă pentru a-i prinde ultima suflare! Vezi aici imagini din orașul fantomatic.
Articol scris de Liliana Angheluță/foto Nicola d’Alessio