Ajutor, copilul meu este depresiv. De curând a început să vorbească despre sinucidere! Ce este de făcut?
Așa își începe mesajul pe care ni l-a adresat Alina C. din Târgu Jiu, care ne descrie în termeni dramatici o relație din ce în ce mai rece cu copilul său adolescent. Introvertit și cu o încredere în sine foarte scăzută, plin de complexe legate de aspectul său, băiatul a fost bătut la școală de niște colegi mai mari cu doi ani, cunoscuți pentru teroarea pe care o semănau prin școală. Ca mamă singură Alina a atins atunci paroxismul disperării. Ne-a relatat cum umilit și speriat, băiatul ei a venit acasă spunând că nu mai poate îndura șicanele repetate de la școală și că se va sinucide!
A urmat o anchetă la Inspectoratul Școlar care s-a lăsat cu sancțiuni pentru cei implicați, dar adolescentul e pe zi ce trece mai apatic și debusolat. Lipsa lui de motivație o înfricoșează pe mama care nu știe în ce mod ar putea să-l ajute mai bine. Ce să fac?! – ne întreaba Alina în mesajul trimis.
Problema semnalată de ea se alătură altor zeci de mesaje primite la redacție. Oamenii se plâng de o diversitate de suferințe psihice, de la insomnie și atacuri de panică până la depresie și instabilitate psihică și spun că aceste simptome nu-i ocolesc nici pe copii. Evită să meargă la medicul de specialitate de teama unui diagnostic psihiatric care ar genera consecințe pentru viața lor personală și profesională.
Ne-am adresat doctorului Alina Frunză de la Centrul Medical Neolife, rugând-o să ne ofere câteva explicații și să ne ghideze în această privință.
Până în 2020 depresia va fi a doua cauză de dizabilitate din lume!
”Și acum se mai consideră că dacă cineva merge la psihiatru, e nebun! Aceste idei preconcepute despre psihiatrie şi tulburările psihice, opresc oamenii din gestul obligatoriu de a se adresa unui profesionist în domeniul sănătăţii mintale, atunci când apar probleme la acest nivel.
Ca și în cazul altor afecțiuni, cu cât mai repede, cu atât mai bine! – subliniază interlocutoarea noastră – care atrage atenția asupra concluziilor formulate de OMS potrivit cărora depresia este a treia cauza de dizabilitate după bolile cardio-vasculare şi cancer în lume, şi se preconizează ca până în 2020 va fi a doua!
Există mai multe feluri de depresie și o multitudine de cauze, de la divorț până la doliu sau predispoziția genetică
Din cauza ritmului alert de viață, apar dificultăți în a ne relaxa şi epuizare, sentimente nesănătoase de stres și incordare permanentă. De la predispoziţia genetică care codifică formarea creierului la nivel de circuite şi neurotransmiţători, dar şi la nivel de trăsături de temperament şi trecând prin factori de mediu și experientele pe care le avem de-a lungul vieţii, iată tot atâtea cauzalități pentru ceea ce s-a numit boala secolului 21 – punctează interlocutoarea noastră.
De asemenea, situaţiile traumatizante de natură diferită – boli și tratamente, doliu, divorţ, pierderea unei persoane semnificative, problemele financiare, stresul cronic repetat de la serviciu sau relaţiile tensionate în familie pot favoriza declanşarea unei depresii – accentuează aceasta.
Opusul depresiei nu este fericirea, ci vitalitatea
Depresia conține multe manifestări posibile, de multe ori nespecifice, printre care și oboseala. Este mai uşor de acceptat o tulburare a oricărei alte părţi a corpului, decât a psihicului. Uneori depresia se poate manifesta şi prin simptome „somatice”, dureri sau disfuncţii gastro-intestinale, simptome cardiace, respiratorii, neurologice, care maschează suferinţa psihică – descrie dr. Alina Frunză și continuă:
Tristetea este și ea un simptom, unele cazuri de depresie fiind caracterizate de iritabilitate, anxietate sau senzaţia de „gol sufletesc”.
Un alt simptom care apare în depresie şi este mai puţin cunoscut – dar la fel de important ca tristeţea – se manifestă prin scăderea interesului şi a plăcerii pentru activităţile anterior agreate. Andrew Solomon a spus: „opusul depresiei nu este fericirea, ci vitalitatea”. Oricine îşi poate imagina ce înseamnă să fii trist, chiar foarte trist, însă mai greu înţelegem ce înseamnă să nu ne mai aducă plăcere nimic din ceea ce facem.
Concepţia că aceste trăiri sunt semne de „slăbiciune de caracter” opreşte omul din a şi le recunoaşte, sieşi şi cu atât mai puţin altora.
Suicidul e văzut ca o scăpare de la o suferința imposibil de suportat
În ultimii zeci de ani depresia fost ignorata, probabil din cauza caracterului ei cronic neletal – cu exceptia suicidului. În realitate depresia produce costuri enorme pentru sistemul de sănătate şi pentru societate din cauza dizabilităţii serioase pe care o produce. Frecvenţa sa în continuă creştere a tras un semnal de alarmă cum ca trebuie să devină obiect de interes în lumea medicală şi subiect de informare şi educare în rândul populaţiei generale.
Depresia poate fi o experienţă oribilă, prelungită, care modifică percepţia asupra mediului, propriei persoane şi a viitorului și care face viaţa insuportabilă – afirmă dr. psihiatru Alina Frunză – iar suicidul este văzut adesea ca o scăpare de la o suferinţă imposibil de suportat sau de la o situaţie de viaţă aparent ireversibilă. Așa ajunge să fie considerat „singura soluţie” în momentele în care nu se pot concepe alte rezolvări.
O să enumăr câțiva factori de risc care au fost descrişi ca semnificativi:
- tentativele sau ameninţările de suicid în antecedente,
- genul masculin
- singurătatea
- lipsa de speranţă
- anxietatea
- abuzul de substanţe
- trăsăturile comorbide de personalitate
- asocierea cu afecţiuni medicale grave
Foarte important: dacă însă depresia este diagnosticată şi tratată, persoana va putea găsi soluţii la problemele anterior considerate de nerezolvat.
Orice schimbare persistentă de la un comportament normal al copilului ar trebui adusă în atenția medicului
Criteriile de diagnostic pentru depresia copilului şi adolescentului nu sunt diferite faţă de cele de la adult – susține dr. Frunză. Bineinteles însă, copiii se vor manifesta diferit în funcţie de vârstă. Dacă la adolescenţi o depresie va arăta aproape la fel ca cea a unui adult, dispoziţia tristă putând fi înlocuită de iritabilitate, la copilul de vârstă preşcolară ea poate fi greu de identificat.
La copilul mic tristeţea, pe care nu o poate exprima, poate îmbrăca alte forme cum ar fi apatia, refuzul alimentării, joc agresiv: rupe, sparge obiecte, plânge, ţipă, simptome gastro-intestinale: dureri abdominale, greaţă, vărsături, diaree, uneori eliminare involuntară de urină, respectiv materii fecale.
La copilul de vârstă şcolară pot apărea durerile de cap şi de burtă sau alte acuze neuro-vegetative, însoţite de anxietate, atenţie deficitară, performanţe şcolare reduse, etc.
Orice schimbare negativă, persistentă, de la atitudinea, comportamentul şi comportamentul şcolar obișnuit, ar trebui să tragă un semnal de alarmă şi să determine adresarea către un profesionist în domeniul sănătăţii mintale, specializat pentru copii” – conchide interlocutoarea noastră.
Dr. psihiatru Alina Frunză te așteaptă cu ajutor specializat la Centrul Medical Neolife. Fă-ți o programare la call center 021 9230 sau vino la Sediul Centrului Medical Neolife din Bd. Ficusului nr. 40, București.
Interviu realizat de Adriana Caranfil