Așa spuneam când eram mici, probabil că și acum copiii se amenință unul pe altul la fel.
”Dacă nu… nu mă mai joc cu tine!”
Unii adaugă:
”Și nu te mai las nici să copiezi la lucrare” sau ”și te spun și mamei tale când o văd”.
Am crescut? Nu, am rămas la fel.
Fiecare dintre noi vede o problemă dintr-un anumit unghi, și-o susține pe Facebook, să afle lumea ce anume crede și apoi așteaptă.
Câțiva ”like”, câteva salutări de zi frumoasă, de parcă opinia ar stârni cheful unora de a se saluta, vreo două degete în sus în semn de apreciere și, inevitabil, vreo doi care nu-s de acord cu ce prostie ai spus tu acolo.
Unul dintre cei doi comentează cu majuscule, țipând furios că nu-i așa, că-i pe dincolo. Majuscule și greșeli multe, dar nu din alea de tastatură, nu, omul practic scrie legat sau dezlegat după cum crede că-i bine, afirmă cu superioritate ”mie nu îmi place ceai spus, m-ai gândește te”.
Sunt sigură că acel ”îmi” l-a pus ca să nu se mai gândească prea mult la liniuță.
Al doilea comentează scurt, dar e clar că te urăște din tot sufletul, indiferent că nu te cunoaște, nu te-a văzut niciodată, dar crede că ești prost, tâmpit și că ar face bine el să te pună la punct imediat.
Dar imediat. Și atunci ce faci? Un gând ai avut, nu l-ai mai fi avut! Cât pe ce să declanșeze un război. Ștergi comentariul ăluia cu ”ceai” legat, ștergi și comentariul ăluia care ar vrea să te bată, te mai gândești un pic și ștergi gândul.
Dă-l în mă-sa de gând…
După aia te uiți pe profilurile respective, vezi că primul leagă și dezleagă mereu, n-a fost doar un caz, așa că te hotărăști să nu te mai joci cu el, un astfel de personaj nu are ce căuta printre prietenii tăi, logic.
Al doilea e rău de pute în urma lui, are numai postări care îndeamnă la ură, la dezbinare, pune poze cu fete mai mult dezbrăcate și comentează pofticios, punctul său maxim de seriozitate și echilibru e prin preajma Crăciunului când îi îndeamnă pe ceilalți să fie buni și generoși. După care trântește o poză c-o Crăciuniță cu fundul mare la vedere, generoasă, ce-i drept.
Nu te mai poți juca nici cu el, clar!
Așa că dispare din lista de prieteni.
Întrebarea mea e asta: dacă cei care scriu corect gramatical (sau aproape) nu se mai joacă cu ăilalți… ăștia din urmă de la cine învață că nu se leagă și dezleagă tot?
Dacă ăla rău primește aplauze și nu bobârnace, cum se mai schimbă?
Fiecare-n curtea lui, la blocul lui.
Nu ne jucăm cu cine nu ne place, evident, dar nici nu învățăm nimic nou.
Articol scris de Liliana Angheluță