Povestea filmului impresionează pentru că este una adevărată, fiind adaptarea unei cărți scrise pe baze unei documentări extinse, realizate în mănăstirile catolice ale mijlcoului de secol 20.
Adolescentă catolică, Philomena, devine mamă prea de timpuriu, spre rușinea familiei sale irlandeze. Faptele se petrec în 1952 – iar mama este aruncată într-o mânăstire și tratată aici ca o ’’femeie pierdută’’.
Doar trei ani și-a petrecut Philomena lângă fiul ei, în mânăstire. Zilnic trebuia să ducă la bun sfârșit servituțile impuse de regulile aspre ale așezământului, să calce, să spele, să facă treburi gospodărești istovitoare, doar pentru a-și îmbrățișa câteva minute copilul.
Vine însă o zi nefastă, când fiul ei este luat din mânăstire, spre a fi adoptat de către o familie. S-a dovedit ulterior, că respectivele călugărițe încasau bani frumoși din vinderea acestor copii, și apoi făceau să li se piardă urma, ascunzând sau dând foc la documente. Nu e vorba doar despre venalitate, ci mai ales despre cruzimea și lipsă de etică a unor oameni care-și spun ’’slujitori ai Domnului’’. În mintea lor, îndepărtarea mamei de propriul sau copil avea să fie o ispășire a ’’păcatului cărnii’’, declarat de ele de netolerat.
Din acel moment Philomena, în ciuda faptului că a fost nevoită să semneze un document prin care se angaja că nu va încerca să-și mai vadă vreodată copilul, nu a încetat să-i dea de urmă timp de 50 de ani!
Ajutată de un fost jurnalist cu reputație, Philomena, reușește totuși să-i dea de urmă. Este nevoită să treacă prin purgatoriul unei noi tragedii. Fiul căutat, pe nume Michael Hess, este decedat!
Avocat de notorietate la Washington și important funcționar republican în administrațiile Reagan și Bush, Michael a fost nevoit să-și ascundă homosexualitatea, pe care dealtfel, mama acestuia pretinde că i-a bănuit-o dintotdeauna – și faptul că suferea de SIDA.
Philomena are un suflet curat și inocent, nemurdărit de dorință de răzbunare. Găsește întotdeauna o vorbă amabilă pentru orice om pe care-l întâlneste, capacitatea sa de a empatiza fiind foarte ridicată. Întreaga ei mentalitate poate fi ilustrată prin fraza pe care o rostește în avionul care-o ducea spre America, în căutarea fiului furat: ’’Doar pentru că ești călător la clasa întâi, nu te face o persoană de prima clasă’’.
Rolul Philomenei i-a fost încredințat actriței Judi Dench. Jocul lui Judi datorează enorm faptului că este o excepțională actriță de teatru, Marea Britanie recunoscându-i fără rezerve talentele, și faptul că are una dintre cele mai bune voci care au existat vreodată.
Pentru rolul făcut în Philomena, Judi Dench a fost nominalizată la Oscar, Globul de Aur și premiile BAFTA, la categoria ’’cea mai bună actriță într-un rol principal’’.
Recenzie realizată de Adriana Caranfil