Poate că nici nu mai trăieşte!
Poate că i-au tăiat mâinile, fusese deja ameninţat, muzica nu e pe placul extremiştilor, viaţa însăşi nu le e pe plac.
Poate că a reuşit să fugă din Yarmouk, oraş fantomă, născut din teroare, refugiu pentru palestinienii în goană de războaiele lumii.
La mică distanţă de Damasc, aici trăiau 180.000 de oameni, într-o relativă pace; acum, printre ruinele clădirilor încearcă să supravieţuiască 15.000, majoritatea femei şi copii.
Sunt prinşi în capcana diavolului, între forţe Isis, trupe Al-Qaeda şi forţele militare siriene.
Ajutoare ONU nu au mai primit de la sfârşitul lunii martie; alimentele, medicamente şi apă deja ajungeau cu intermitenţe… acum nu mai ajung deloc.
Aici, până de curând, cânta la pian Ayham al-Ahmed.
Are, sau avea, 26 de ani, dragoste pentru Haydn şi, inspirat de filmul “Pianistul”, şi-a montat instrumentul printre ziduri care stau să cadă şi a cântat.
Zilnic.
Muzică în loc de pâine, muzică în loc de apă, dragoste în loc de ură.
Oraşul e fără curent electric din 2013, dar pianul n-are nevoie de curent, iar artistul n-are nevoie să stea sub reflectoare.
Siria, ţară peste care moartea a pus stăpânire. Peste 3 milioane de oameni au fugit unde au văzut cu ochii.
ONU şi toate puterile lumii discută, sigur, discută, fac conferinţe, congrese şi dezbateri.
Atât.
În timpul ăsta, oamenii mor, zilnic, de foame, de boli sau ucişi fără milă.
Poate că Ayham nu mai trăieşte, poate că i-au tăiat deja capul sau mâinile.
Dar pe deasupra oraşului Yarmouk încă se mai aude niţel din Haydn.
Şi, într-o lume a morţii, nu-i deloc puţin lucru.
Articol scris de Liliana Angheluță / sursa foto: The Post International