Gastronomia românească a moștenit mult din cea a Istanbulului.
Faimoasele noastre sarmale, ciorba de perișoare sau musacaua sunt, oricât ne-am mândri noi cu ele, de origine turcă. E drept c-au dat și grecii o mână de ajutor, dar cam astea erau timpurile, se împleteau bunătățile și rețetele circulau mai repede decât soldații.
Bucătăria turcească este bine-cunoscută în lume pentru savoarea sa care se datorează și înțelepciunii milenare cu care folosesc condimente, multe dintre ele uitate de lumea occidentală. Pizza turcească este mult diferită de cea italiană. În primul rând, reușita unei pizze italiene este dată de gustul blatului care trebuie să fie copt bine, subțire și crocant. Ce-i pe deasupra contează mai puțin, și focaccia se consumă foarte bine, deși e condimentată doar cu sare, ulei și rozmarin.
Lahmacun – pizza turcească este considerată minunată în funcție de umplutura care se pune deasupra blatului.
Rețeta de pizza turcească – lahmacun
Pentru blat veți pregăti un aluat cu apă, sare, drojdie și făină. Pentru o mai bună reușită eu adaug o linguriță de zahăr care ajută la creștere și o lingură de ulei, face ca aluatul să fie mai moale și mai ușor de întins.
Pentru umplutură aveți nevoie de mai multe ingrediente: un ardei gras roșu, o jumătate de ardei gras verde, 500 grame carne tocată de vițel, două – trei roșii decojite, o ceapă mare, o legătură de pătrunjel, sare, piper, boia iute, chimion, pastă de ardei iute
Procedeul este simplu: din 700 grame făină tip 0, 10 grame drojdie, o cană și jumătate de apă, două linguri de ulei și o linguriță de zahăr se prepară un aluat, se frământă și se lasă la dospit, acoperit cu un ștergar.
Între timp pregătim umplutura: se curăță, se spală și se mixează ardeii cu ceapa și roșiile, nu trebuie să rezulte o pastă fină, bucățele mici din legume e bine să rămână întregi. Se adaugă carnea, condimentele după gust – de aceea nu am scris că trebuie să puneți o lingură de piper sau de boia, fiecare e liber să-și drămuiască singur condimentele – se amestecă bine până când devine o pastă uniformă și se dă la rece. Cu jumătate de oră înainte de a o folosi, umplutura se scoate din frigider.
Când aluatul a crescut se formează bile de mărimea unei mingi de tenis de câmp, se întind foi rotunde și se ung cu un strat din umplutură, nu mai înalt de 2-3 mm. Se coc la cuptor, la foc iute, se scot după vreo cinci minute (verificați singur gradul de coptură ca să știți cum faceți cu restul), se așază unele peste altele pentru a le menține calde.
Se servesc pliate, în mijloc se poate adăuga puțin pătrunjel verde sau tarhon.
Alături poate fi pregătită o salată de ceapă sau de ce anume ne place mai mult.
Regulă importantă: la pizza turcească nu se folosește nici un fel de brânză, toată savoarea este dată de modul în care știm să ne condimentăm umplutura de carne.
Articol scris de Iuliana Zamfir