Nu e un secret că aproape fiecare familie din România are pe cineva plecat în afara graniţelor.
Că în ţară intră, de mulţi ani, în jur de 4 miliarde de euro anual, mai mult decât valoarea investiţiilor externe.
Diaspora este sursă de bani, se-nvârte economia, se cumpără haine şi zahăr, se clădesc case ce rămân apoi nelocuite, se cumpără jucării şi medicamente, pantofi şi bulion, pământ şi tractoare.
Nu este un secret că jumătate din forţa de muncă a ţării lucrează departe, adică în jur de 4 milioane de oameni împrăştiaţi în toată lumea, muncesc cu gândul la cei rămaşi acasă şi la acea vacanţă pe care o fac aproape în fiecare an.
Mai repară casele, merg la cimitir să cureţe mormintele, dăruiesc neamurilor, reuşesc să vadă locuri din România în care altădată nu reuşeau să ajungă cu bani puţini, se odihnesc şi pleacă înapoi, la ham, pentru încă un an.
Problema, nu a lor, este că mulţi nu se mai întorc, nu mai au la ce, părinţii s-au dus între timp, copiii au devenit tineri şi au plecat şi ei care încotro.
Unii au reuşit să-şi ia familia cu ei, am cunoscut o femeie care-şi adusese aici până şi bunica, ce să facă săraca singură şi bătrână în ţară, a venit şi ea să aibă grijă de copii.
Alţii şi-au cumpărat case în alte ţări, au socotit că mai bine cumpără decât să plătească chirii scumpe, au făcut rate, li s-au născut copii care merg la şcoli în lumea largă şi nici gând să se mai întoarcă.
Cât va mai trimite diaspora bani?
Deja se înregistrează o micşorare vizibilă a sumelor intrate în ultimii doi ani. Românii au înţeles că nu prea e loc de întors, că birocraţia şi sistemul corupt nu-i ajută să deschidă afaceri în ţară şi au început să economisească bani cu gând să deschidă societăţi comerciale în ţările unde se găsesc, unde totul e măcar un pic mai simplu şi satisfacţiile mai mari.
Cristina Dobre, preşedintă a Fundaţiei Lufkin pentru Antrepenoriat şi Migraţie, arată într-un articol publicat de Wall Street că românii canalizează din ce în ce mai puţine resurse în România.
Acum, peste 9% dintre noile societăţi comerciale deschise în Italia doar într-un an sunt ale românilor, iar în Anglia sunt în jur de 11.000 societăţi româneşti. Ca să nu mai vorbim de restul lumii.
Ce se va întâmpla?
Mulţi pleacă, puţini se-ntorc!
Din vina cui?
Articol scris de Liliana Angheluță