Povestea copacilor – miracolul de la Lepşa

Banner Film Experience

povestea-copacilor-lepsaL-am cunoscut într-un tren, în drum spre Constanţa.

Un om la vreo 60 de ani, cu un soi de fericire-n ochi.

Venea de la Lepşa, din inima munţilor Vrancei; avea acolo o căsuţă şi se bucura de ea de câteva ori pe an.

  • Cum de v-aţi gândit tocmai la Lepşa? E departe de casă, de Constanţa!

E o poveste a copacilor, doamnă! O poveste şi-un miracol!

În urma unui accident de maşină, soţia lui rămăsese paralizată. Picioarele n-o mai ascultau, deşi analizele demonstrau că nu exista traumă cerebrală.

Erau tineri, cu doi copii încă mici; năpasta venise peste ei, dar dragostea lui pentru soţie era puternică.

O duse pe la toţi doctorii: nimic de făcut, analizele bune.

O duse pe la preoţi, pe unde n-a fost! Până într-o zi când un preot i-a spus că problema soţiei e psihică, să-ncerce s-o ducă în natură, la munte, aşa cum obişnuiau înainte de accident.

Aşa a făcut omul nostru: a cumpărat o platformă mică, pentru bagaje, cort şi lucruri de voiaj şi au început călătoriile.

El o lua în braţe, el o ajuta să se-mbrace, el îi făcea umbră cu inima.

Într-o noapte, în timp ce dormeau, se dezlănţui o furtună teribila: fulgere, trăznete cumplite, şuvoaie de apă violentă! Speriat, omul luă soţia în braţe, o duse la maşină,  strânse repede totul şi-ncercă să plece, dar roţile patinau pe nămol.

După mult chin şi mare spaimă, reuşiră să se-ndepărteze şi se opriră în primul sat, să ceară ajutor, erau uzi până la piele.

Pe la cinci dimineaţa bătură la o poartă, ieşi o bătrânică şi găsiră culcuş bun şi cald.

Târziu, cam pe la prânz, când se trezi, omul nostru era singur în pat. Se ridică dintr-o zvâcnitură, ieşi în prag şi-şi văzu soţia care mergea liniştită prin grădină, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, ca şi cum n-ar fi fost un miracol.

El nu spuse nimic, de teamă că pasărea gingaşă a lui Dumnezeu ar putea zbura.

Când s-au întors acasă, la Constanţa, soţia nu mai reuşea să meargă. Prietenii, rudele, nu credeau povestea lor, aşa că s-au întors la Lepşa, acesta era satul unde găsiseră adăpost.

Una peste alta, la Lepşa mergea şi a continuat să meargă toată viaţa, la Constanţa nu. De aceea aveau căsuţa acolo: de câteva ori pe an trăiau ca şi cum acel accident nu s-ar fi întâmplat.

Îl ascultam, mirată.

  • E o poveste a copacilor, doamnă! Lepşa e zona cea mai ozonată a Europei. E înconjurată de păduri întinse, nu e industrie în jur, aerul e curat şi tare, apele sunt limpezi şi reci.

E un miracol, da, dar al copacilor!

Să nu uitaţi!

Articol scris de Liliana Angheluța / sursa foto skytrip.ro


Acest text este protejat de drepturi de autor. Este interzisă copierea sau reproducerea altfel decât este prezentat în Termeni și condiții.

Iti vor placea si...

8 Responses

  1. Jordache says:

    Fiind de pe acele meleaguri,si mergand acolo an de an,constat ca daca nu avem grija de natura(se taie masiv padurile)peste cativa ani nu mai gasim nimic,nu mai avem ce sa lasam copiilor nostri!!!
    Politicienii trebuie sa faca ceva pana nu este prea tarziu!!!

  2. Geo says:

    Poveste pe cat de frumoasa pe atat de emotionanta cu derapaje fateziste..eu sunt de pe acele meleaguri si,da,este o frumusete a naturii cum rar ti-e dat sa intalnesti,insa daca nu se reuseste stoparea celor ce sunt pusi pe capatuiala,ocupanduse cu exploatarea lemnului,in scurt timp va arata ca un dezastru ecologic,ca si prin multe alte zone ale tarii ?

  3. ghelbere elena says:

    Acum multi ani am avut un accident, m-a lovit o masina. Mai bine de un an nu am putut sa tranversez singura strada, asa ca eu cred povestea, povestirea sau ce o fi.

  4. (puiu)barbalata mirela says:

    In mijlocul naturii eu ma simt libera cu adevarat…..Lepsa este o zona minunata, cu peisaje deosebite atat iarna cat si vara….o splendoare.
    Eu am fost o singura data in mai…..nu voi uita acele zile.:)

  5. Dumitrescu Claudia says:

    Frumos si interesant totodata !

  6. Aghinitei Maria says:

    Da, se pare ca natura este benefica si copacii ne pot da energie si chiar sa ne insanatoseasca!<3

  7. Tudorache Ionica Liliana says:

    Cred in aceasta intamplare,natura ne iubeste si ne apara,numai sa nu incercam s-o distrugem; atunci se dezlantuie!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

nineteen − 5 =