Cum ne vede lumea…?
Ceauşescu, Dracula, Nadia Comăneci.
Atât!
Oricine ştie că-n ţările din nordul Europei se trăieşte bine şi locuitorii acestor ţări sunt respectaţi, tocmai datorită nivelului ridicat de trai!
Despre România, ce se ştie?!
Mai nimic!
Am rămas încremeniţi în ultimii 20 de ani! Nu ni s-a dus buhul nici în bine nici în rău!
Poate în rău, am exportat prea multă delincvenţă! Nici măcar fotbalul nu mai străluceşte!
O negură pluteşte deasupra noastră. Majoritatea italienilor nu ştiu care-i capitala României şi nu au nici curiozitatea de a afla!
Citez câteva replici adunate dintr-un grup Facebook al diasporei:
”Mie mi-au arătat cum se deschide frigiderul trăgând de mâner”.
”Pe mine m-au întrebat de ce am emigrat atât de mulţi..e război la noi?!”
”M-au lăudat, mi-au spus că, deşi ajunsesem de curând în Italia, am învăţat repede să mânuiesc furculiţa şi cuţitul”.
”Mie mi-au spus să vorbesc în italiană cu copiii mei din ţară. În felul ăsta îi obligam şi pe ei să-nveţe limba!”
Altcineva a fost întrebată dacă de la noi se vede luna!
La rândul meu, am avut ”plăcerea” să mi se spună că nu e corectă și nici e valabilă rugăciunea ”Tatăl nostru” spusă în limba română. Doar în italiană te aude Dumnezeu! 
Râsu – plânsu!
Sărăcia e asociată cu lipsa de cultură și de educaţie.
O profesoară, româncă, le-a prezentat colegilor de catedră italieni un filmuleţ cu şcoli din România: s-au mirat peste poate şi au comentat: ”Aveţi şi perdele?!?”
Nu e vina lor! România nu exportă cultură, imagine, nu se reprezintă decât marginal. În 8 ani, am văzut doar un documentar despre frumuseţile României. Avem scriitori valoroşi, dar în librării nu găseşti nici o carte semnată de autor român! Avem locuri, peisaje minunate, dar nu se ştie nimic despre ele! Avem copii talentaţi!
Degeaba!
Nu se fac campanii de informare, nici documentare. Nimic!
Poate că pe undeva se mai aplaudă unii între ei. Dar în afara ţării, nu se aude!
Articol scris de Liliana Angheluță