Nu, nu este vorba despre Elisabeta.
Şi nici despre o altă regină din timpurile moderne, indiferent cât de elegantă şi binevoitoare ar fi!
E povestea reginei de pe tabla de şah!
Primele mărturii despre joc ne poartă înapoi cu 2000 de ani; se pare că existau două “izvoare”, simultane: unul în China, altul în India.
Ulterior a fost preluat de perşi precum şi de arabi. Au apărut adevărate campionate, regii timpurilor erau fascinaţi de complexitatea jocului.
Părea a fi o luptă între bine şi rău, între alb şi negru, se căutau soluţii aşa cum se-ntâmpla şi-n viaţă.
Cele 32 de piese pe cele 64 de pătrăţele reprezentau o lume în mişcare.
Ciudat e că la început regina nu făcea parte dintre aceste piese.
Regele, da!
El era conducătorul, puternic, hotărât şi demn de apărat de celelalte piese: un general, cavaleria, elefanţii şi infanteria.
Toate deciziile care se luau jucând aveau legătură doar cu El.
Jocul de şah ajunse în Europa prin sec IV, probabil adus de arabi! Dar deveni cunoscut şi iubit prin anul 1000.
Deveni imediat joc de curte în care cavalerii Evului Mediu îşi demonstrau priceperea.
Atunci apăru Regina, alături de Rege! Alături de el, dar cu puteri limitate: putea muta doar o pătrăţică, pe diagonal.
Dar rolul femeii în istorie şi în societate începea să înflorească.
În perioada Renaşterii doamnele de la curte devin importante: ţes intrigi, construiesc căsătorii puternice şi dau urmaşi de soi, dar şi sfaturi!
Lucrezia Borgia rămase celebră tocmai pentru că nu se dădea în lături de la nimic, spun unii, pentru a-şi atinge scopurile. Prinţesele, reginele, doamnele de curte decideau şi hotărau: iar Regina şahului deveni puternică, deveni cea mai puternică piesă a jocului!
Într-un fel, e povestea afirmării şi devenirii femeii!
La început nu reprezenta nimic, nu era luată în considerare.
Acum, regina, pardon, femeia stăpâneşte lumea sa, ia decizii şi e liberă să zburde.
Nu doar pe cele 64 de pătrate!
Articol scris de Liliana Angheluță / foto de Nicola d’Alessio