Roagă-te să fie bine!

Banner Film Experience

credintaBunica mea a murit rugându-se şi bine nu i-a mai fost.

Ah, ştiu c-o să sară mulţi să comenteze-n fel şi chip, despre credinţă, despre biserică, despre binele universal şi răbdare.

Dacă n-a mai avut ea, bunica, răbdare, nu ştiu cine a mai avut!

Şi credinţă avea, mi-o amintesc îngenuncheată în faţa icoanei sau tămâind farfuriile pe care le dădea de pomană, pregătind coliva sau chinuindu-se să aprindă fitilul candelei.

Nu lipsea de la slujbe, se spovedea, ţinea posturile toate, atât de mult le-a ţinut c-a murit din asta, făcuse o anemie severă, se-ncăpăţânase să ţină toate posturile aşa cum trebuie. De-abia se ţinea pe drum, ameţea, dar mergea la biserică şi scria bileţele în care se ruga pentru liniştea şi pacea casei.

Şi pace n-a fost, linişte nici atât.

Pentru taică-meu sticla de vin era mai importantă decât liniştea casei, certurile se ţineau lanţ şi bunica nu se mai oprea din postit.

De ce spun astea acum, după ani?

Pentru că nenumărate femei asta fac, se roagă şi atât, aşteaptă umile să se schimbe păcătosul în bine. Merg la slujbe, aud preotul care povăţuieşte despre răbdare şi iertare, despre cum femeia trebuie să dea ascultare, să fie mereu în umbra bărbatului şi să-şi ţină familia cu har.

Dacă o astfel de femeie se spovedeşte şi spune cât de mult suferă şi că simte că păcătuieşte, că nu mai rezistă şi se gândeşte la divorţ, capătă şi canon, va fi certată că nu îndeplineşte până la capăt jurămintele sacre.

Nici prin gând nu-i va da preotului să caute să vorbească între patru ochi cu nefericitul care-şi bate femeia, departe de el astfel de gânduri, bărbaţii se-nţeleg între ei, se iartă.

Ultimele cuvinte ale bunicii mele, înainte de a muri, au fost:

-Să fii atentă la ce se va întâmpla la vară!

Făcuse un acatist pe 6 luni, rugăciunea ei urma să fie citită mai mult, plătise şi ceva bănuţi pentru asta.

Nu, bine nu a fost, indiferent câte acatiste a făcut şi câte lumânări a aprins, indiferent de faptul că schimba uneori bisericile, considerând că într-un anumit loc e har mai mult.

Aşa că nu sfătuiesc pe nimeni să aibă răbdare infinită, mai bine să acţionezi, să te eliberezi din lanţuri, pentru că Dumnezeu are multe alte griji.

Şi că veni vorba, dacă e bărbat… se iartă între ei, se înţeleg, se amână povăţuirea şi nu se schimbă mare lucru.

Articol scris de Liliana Angheluță

 


Acest text este protejat de drepturi de autor. Este interzisă copierea sau reproducerea altfel decât este prezentat în Termeni și condiții.

Iti vor placea si...

2 Responses

  1. anica eremia says:

    e intradevar un articol care pleaca de la adevarata realitate romaneasca…acum,ca suntem,,afara”,putem face o comparatie…ma regasesc perfect in aceste rinduri…am divortat dupa o asemenea ,,casnicie”dupa 40 de ani,la distanta.o casnicie,in care a dominat sticla de vin,..am incercat totul,dar totul,nu ma gindeam niciodata sa ma separ,erau 3 copii la mijlo…am incercat dealungul anilor tot ce auzeam…acatiste,femei carora le plateam sume importante pe timpul ala care imi faceau,niste chestii,cica,ptr linistea casei…prostii…tot ce mi-am dorit in toti acesti ani a fost putina liniste,putina pace…ei,bine,nu am reusit…am facut tot ce auzeam…de fiecare data bea mai crincen,mai puternice erau scandalurile,care,jur,niciodata nu am stiut care le era motivul…am fost femeia care o viata ingenunchea cind venea beat si il dezlega la sireturi,care alerga in puterea noptii sa ii incalzeasca mincarea…am suportat mereu totul cu stoicism,cu capul plecat,uneori prea plecat…am zis mereu..sa fie bine..si bine nu a fost…uneori,in viata,trebuie sa stii sa pierzi…ei,bine,copiii la un moment dat,copiii,fete fiinf,si-au luat zborul…in urma lor si eu…intr-un final,am renuntat la tot…de 6 ani sunt in italia,am divortat la distanta,el sta singur …nu regret nimic…sunt singura,am linistea si pacea pe care am visat-o mereu…ranile sufletesti nu mi le va vindeca nimeni…macar putinul pe care l-oi avea de trait,il traiesc cu mine insumi…mai bine mai tirziu decit niciodata…poate,daca aveam curajul acum multi ani sa spun stop,alta era povestea mea…

    • Liliana Angheluta says:

      Te îmbrăţişez! Bine ai făcut să te eliberezi măcar târziu! Să ai parte numai de bine!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

five + seventeen =