Nimic nu e uşor în diaspora.
Nici măcar să votezi!
Centrele de vot sunt puţine, doar în anumite oraşe mari, trebuie să faci chiar şi 200 km pentru a vota.
Trebuie să sacrifici timp, bani, să te organizezi ca şi cum ai pleca într-o mică excursie, să cauţi cu disperare pe net adresa unde va trebui să ajungi!
Dar România merită, nu?
O zi sacrificată pentru un posibil viitor mai bun!
Am fost la vot şi la ultimele alegeri.
La un moment dat în cadrul uşii de la intrare apăruse o bătrânică; se sprijinea de fata ei şi de un toiag din lemn cioplit. Un toiag noduros făcut de vreun sătean, toiagul ei din ţară, de nădejde!
Venise să voteze pentru viitorul nepoţilor ei.
Sunt mulţi care-şi aduc părinţii aici, la bătrâneţe! Şi aceşti părinţi, plini de dureri şi boli, nu gândesc că România ar avea vreo vină pentru bătrâneţile lor pe pământ străin!
Oamenii care au condus ţara pot avea vreo vină.
Dar România nu!
Una dintre cele mai mari emoţii din viaţa mea.
Să votezi departe de ţară îţi dă un sentiment de apartenenţă în plus ( nu că nu l-am avea oricum)!
Vezi cum strălucesc ochii tuturor, ca şi cum ar spune:
– Am reuşit! Sunt aici, e dreptul meu să fiu aici!
Unii gândesc:
– La ce bun? De ce să-mi stric eu duminica? Am votat mereu şi n-a ieşit bine niciodată! Ne-au dezamăgit, ne-au minţit, ne-au gonit!
Păi tocmai de aia!
Pentru că voturile noastre contează!
Pentru că putem învârti roata!
România merită, nu-i aşa?
Articol scris de Liliana Angheluță