Am fost odată la nunta unor prieteni, tineri intelectuali, frumoşi, delicaţi şi educaţi.
El, înalt şi puţin adus de spate de atâta stat la computer. Era programator.
Ea, micuţă, diafană într-o rochiţă albă modernă, scurtă până la genunchi.
În curtea casei, sub bolta viţei de vie, erau mese lungi întinse, aşteptând nuntaşii.
Soseau familii, una după alta, cu toţii îmbrăcaţi frumos şi pregătiţi să sărbătorească unirea celor doi. Era o nuntă tradiţional românească.
Muzica fusese alegerea mirilor care, de o mare sensibilitate, optaseră pentru Pink Floyd şi alte asemenea.
Ghininon…
La măsline şi caş… au pus Abba. La sarmale – Queen cu “Love of my life”! La friptură lumea nu mai băga de seamă nimic, se mânca şi atât.
Unii clătinau din cap, ca şi cum ar fi fost răpiţi de ritmul muzicii.Câteva melodii cu Julio Iglesias a scos pe ring trei perechi domolite și nostalgice. Ceilalţi se uitau de la locurile lor, zâmbind fals încântați ca şi cum ar fi dansat ei.
Pe la 12 noaptea au pus ceva gen “Macarena”, piesă veselă de altfel, dar pe care puţini ştiau s-o danseze. Era prea vioaie pentru şoldurile cam înţepenite de atâta stat ale nuntaşilor. Câţiva bărbaţi curtenitori, ca să nu-i certe consoarta că n-au fost în stare, dansau fără tragere de inimă, cu feţe serioase şi speranța că vor pleca acasă și chinul se va curma curând.
Nunta s-a spart destul de repede lumea, vezi bine – nu se prea distrase – și dărui mai cu strângere de inimă.
Cum faci să ai o nuntă de pomină?
Nunta e a mirilor, da, dar petrecerea e a oamenilor. Care vin hotărâţi să-şi facă de cap, să se îmbete şi să chiuie, să se bucure, să danseze și înfierbântați de vin și de voie bună să simtă că au fost părtași la un eveniment cu fibră românească.
Sârbele ce au? Nu s-a văzut om să nu se-nvârtă-n sârbă şi să nu-i sclipească ochii după aceea.
Nu vorbim despre manele, le excludem, deşi mulţi le ascultă pe ascuns sau fredonează “Aoleu, iubirea mea”. În treacăt fie spus, statisticile arată că cei care recunosc c-ascultă manele sunt puţini şi cei care cumpără CD-uri cu Vali Vijelie şi Copilul Minune sunt mulţi! Contradicţie evidentă, similară cu cea înregistrată la târgurile de carte: se înregistrează vânzări record, dar cititorii nu se mai regăsesc apoi în nici o statistică.
Prin urmare, muzica populară ar fi fost cea mai potrivită pentru nunta prietenilor mei, pentru că ar fi reușit să îmbine tradiţionalul cu sarmalele şi bucuria cu sticlele de vin golite. Iar darul poate creşte simţitor, pentru că vor fi mereu nuntaşi cu buzunarele mai lărguţe, care vor mai pune 100 în plic, spunând:
-Hai că merită copiii ăştia! Demult nu m-am mai distrat așa!
Câteva tango-uri pentru nostalgici şi bunici sunt binevenite, vreo două cântece latino-americane să se bâţâie lumea-n grup, dar dacă vrei să faci o nuntă pe care invitații să n-o uite, playlistul trebuie să fie bine garnisit cu muzica populară, hore, sârbe, învârtite! Nuntașii prind culoare în obraji, conversația se animă, vinul e mai bun și mâncarea mai interesantă.
Pentru coerență, ai grijă ca muzica să respecte tematica nunţii. Orice-ar fi, nu uita de dedicaţii speciale pentru soacre – extrem de sensibile în aceste momente – include câteva dintre preferințele prietenilor – aceștia vor aprecia că la nunta ta te-ai gândit să le faci un dar de suflet – și lasă muzica bună, diversă și românească să facă restul!
Articol scris de Mara Ivan / Sursa foto. ea.md