Un exemplu este radicchio sau cicoarea roșie.
Nu face parte din tradiția gastronomică românească, dar s-a răspândit în toată lumea plecând din Italia. Cel mai cunoscut radicchio roșu este cel din Treviso – lunguieț și cu frunze crocante. Un alt tip destul de prezent pe rafturile magazinelor este cel de Bologna, rotund și cu frunze mai moi, care e mai potrivit a fi consumat crud, tăiat și condimentat ca salată.
Radicchio, bogată în antocianini, antioxidanți, fibre
Ca orice alt fruct sau verdeață de culoare roșie, radicchio este bogat în antocianini, substanțe capabile să întărească vasele de sânge deoarece opresc acțiunea unor enzime care distrug colagenul și, implicit, elasticitatea vaselor. Asta înseamnă o mai bună circulație a sângelui și mai puține probleme cardiovasculare.
Cicoarea roșie este importantă și pentru numărul mare de antioxidanți care întăresc imunitatea în mod evident.
Conținutul mare de fibre combate constipația și ajută la reglarea intestinelor, în timp ce inulina ajută colonului și întărește flora bacteriană atât de importantă.
Substanța amară prezentă stimulează producția de bilă și are ca efect o digestie mai bună, în special grăsimile reușesc să fie transformate mai ușor, fără ca acest lucru să fie o greutate pentru ficat.
Cui îi este indicată radicchio
Tocmai de aceea, consumul de radicchio este contraindicat persoanelor care suferă de pietre la vezica biliară, întrucât superproducția de bilă le poate crea disconfort.
Consumul este însă indicat celor care suferă de diabet – reglează nivelul de glucide din sânge – și celor care vor să-și întărească oasele, datorită conținutului mare de vitamina A și K, ultima fiind utilă pentru creșterea densității osoase.
Natura nu lucrează niciodată degeaba, radicchio poate fi cules târziu și bogăția sa în vitamina C dar și posibilitatea de a fi păstrat la rece mai mult timp permit consumul pe perioada iernii, când organismul trebuie să fie ajutat mai mult.
Cum poate fi consumat?
Mie îmi place grătar, îl tai felii de un centimetru și-l pun la copt la foc mic până se moaie nițel, întorc feliile pe partea cealaltă și, când e gata, le așez într-o tăviță, condimentez cu ulei de măsline, un praf de sare, usturoi și oregano.
Dar îmi place și tăiat crud, feliuțe, ca varza, amestecat apoi cu cartofi și morcovi fierți.
Sau adăugat în risotto, după ce am terminat de fiert orezul, se adaugă crud și se înmoaie la căldura preparatului.
Se pot pregăti și paste cu radicchio. Pentru această rețetă se călesc frunzele tăiate fin cu un pic de bacon tăiat mărunt, se condimentează și se adaugă peste pastele fierte și scurse, adăugând parmezan ras. Important e să începem să prindem gustul de a-l consuma, căci modurile de a-l prepara rețetele sunt nenumărate.
Iar beneficiile pe măsură!
Articol scris de Iuliana Zamfir