Slow food sau înţelepciunea hranei, a apărut ca o reacţie firească împotriva conceptului ”fast food”. Era anul 1986.
O lume grăbită fusese cucerită rapid de lanţul McDonald, şi nu numai.
Nenumărate localuri înfloriseră peste noapte. Se putea mânca rapid, cu bani puţini, dar prost! Cartofi prăjiţi, hamburgeri, sosuri picante, chifle umflate şi…la drum!
Carlo Petrini – Italia – a fost fondatorul unei adevărate revoluţii gastronomice. Pentru prima dată, hrana a devenit înţelepciune! Mod de a gândi în favoarea biodiversităţii! Mod cultural de a sprijini identitatea civilizaţiilor lumii. Practic, se susţinea agricultura micilor producători, a celor care efectiv îşi sapă cu propriile mâini pământul, se sprijinea ideea unei agriculturi biologice, se critica uzul substanţelor chimice.Produsele agricole curate, diverse şi sănătoase urmau să fie gătite…diferit. Pentru că fiecare popor are reţete proprii, gusturi proprii, condimente specifice.Nu trebuia eliminat acest lucru de un universal hamburger.
Proiectul cel mai important a fost întâlnirea internaţională ”Terra Madre”.
În 2006, la a doua ediţie, când conceptele erau deja clare, la Torino s-au întâlnit mii de ţărani, fermieri din toată lumea şi au fost prezenţi nenumăraţi şefi de stat ai lumii.
În jurul pâinii, al cârnaţilor şi al fructelor, s-au legat prietenii şi s-au luat decizii importante pentru viitorul planetei. Datorită necesităţilor legate de consumism, anumite specii de plante dispăreau. De exemplu, cartoful, în mod natural, se dezvoltă în nenumărate varietăţi. Ştiaţi, de pildă, că există o variantă cu coajă neagră ca tăciunele, dar extrem de dulce?! Toate aceste varietăţi ar dispărea dacă nu ar fi protejate de o politică a biodiversităţii. Ţăranii n-ar mai îngrăşa câmpul cu bălegar, ci cu maşini întregi de chimicale.
A urmat înfiinţarea Universităţii Ştiinţelor Gastronomice, cu sprijinul regiunilor Emilia Romagna şi Piemonte – Italia.
Scopul principal al acestei universităţi este educarea tinerilor spre cultura gastronomică a lumii.
Mişcarea sprijină calitatea hranei, sub orice formă a ei!
Fundaţia apără interesele ţăranilor, ale pescarilor, ale tuturor celor care luptă cu propria lor muncă împotriva unui mod rapid şi inadecvat de hrană.
Pentru că, până la urmă, nimic nu e comparabil cu o farfurie de sarmale, o musaca grecească, o lasagna italiană.
Suntem ceea ce mâncăm!
Eu, una, nu-mi doresc să fiu doar un hamburger!
Articol scris de Liliana Angheluță