-Știi, văd în privirea ta, faptele tale și modul în care-mi vorbești, dezinteres față de persoana mea. Vreau să fii cu adevărat prezent, mă doare modul în care te comporți. Totul se învârte în jurul tău și nu înțeleg ce se întâmplă. Tu nu ești așa, iar eu nu te mai recunosc! Nu ești omul de care m-am îndrăgostit, nu ești omul pe care o să îl pot iubi o viață.
Observ cum pupila ochiului i se dilată și dintr-o dată devine interesat de remarca mea.
De data asta, cu siguranță o să putem discuta. Cel puțin, asta sper!
– N-am nimic, sunt doar obosit, asta-i tot! Tot ce spui sunt niște năluciri, ai face mai bine să mă lași în pace, ripostează el cu o grimasă de nemulțumire pe chip, în timp ce mânuiește cu telecomada canalele tv.
Simt un nod în gât… La naiba, chiar m-a enervat, este pentru a mia oară când mă simt neimportantă. Și singură! Mi-aș fi dorit să nu spun asta vreodată, dar uite-mă aici, în fața unui om asprit și indiferent.
– Mă deranjează că nu mă asculți, că nu mă întrebi ce gândesc, ce simt sau pur și simplu cum mi-a fost ziua. Asta mă deranjează! E atât de complicat pentru tine?
– Mă duc să dorm, nu am chef de o asemenea discuție. Ești ca toate femeile, mereu te plângi de ceva! Când e bine de fapt pentru voi e rău, cine să vă înțeleagă?
În următoarea secundă ușa se trântește în urma lui. Rămân mută și mă întreb pentru a nu știu câta oară de ce mai stau cu el? De ce nu plec? I-auzi la el: ’’voi femeile’’…măi băiatule, sunt eu FEMEIA, cea cu care îți împarți patul, banii, casa și mașina!! Nu sunt VOI!!
Ok, pe mine nu vrei să mă asculți, dar sper că vei citi aceste rânduri și vei reflecta, că pe internet ai destul timp să stai! Te declar egoist și înfumurat, total dezinteresat de ce se întâmplă în viața femeii pe care spui că o iubești! Te-ai gândit vreo clipă că ce nu îmi oferi tu îmi poate oferi altul? Crezi că bărbați s-au teleportat în spațiu odată cu apariția ta? Să știi că nu! Ei încă există, îmi dau târcoale, stau la pândă ca un vânător flămând cu speranța că eu, ’’căprioara’’ pierdută mă voi rătăci în pușca lor.
Dar mă cunoști! Știi că sunt o femeie cu principii și nu aș călca strâmb! Și ai dreptate să gândești așa, dar să știi că sunt pe punctul de a te părăsi. Poate pentru tine relația asta e perfectă, dar pentru mine….e un dezastru!
Am așteptări de la tine. Ai trei luni la dispoziție să dovedești că mă vrei în viața ta. Voi fi explicită și-ți voi reaminti ce m-ar face fericită:
Fă-mă să mă simt importantă: fă-mi complimente, ține-mă de mână și nu mă lăsa niciodată în urma ta, oferă-mi flori, lasă-mă să intru prima în casă, în scară sau în alte locuri unde nu se cere ca bărbatul să intre primul.
Ascultă-mă. Uită-te în ochii mei când vorbim, nu mă întrerupe și nici nu schimba subiectul dacă nu-ți place, nu fugi de tensiunea inerentă unei discuții în contradictoriu. Rămâi cu mine și hai să rezolvăm împreună ’’problema’’, oricare ar fi ea.
Comunică. Spune-mi care-ți sunt frământările, gândurile, nevoile, dorințele tale. Întreabă-mă tot ce vrei să știi despre mine. Vreau să ne facem planuri împreună, și visând, să construim familia pe care ne-o dorim.
Petrece timp cu mine. Dar cel din fața televizorului. Vreau un timp numai pentru noi. Teatru, cinema, evenimente… Vreau să mă scoți la plimbare, să mergem pe munte, să ieșim la dans, să ieșim împreună la alergat.
Respectă-mă! Nu ridica tonul, nu mă jigni, nu îmi trânti ușa în nas când vorbesc, nu mă forța să fac nimic din ce nu îmi doresc, nu te uita după alte femei în prezența mea.
Am nevoie de atingeri nonsexuale: vreau să mă iei în brațe, să mă ții la pieptul tău, să mă săruți și să nu te gândești că acestea sunt o inițiere spre actul sexual. Îmi doresc pur și simplu să simt afecțiune.
E tot ce îmi doresc!
E greu?
…Sunt aceleași lucruri pe care le făceai cândva.
Te rog, iubitul meu, fă-mi inima să simtă din nou…
Articol scris de Ioana Madalina