Dacă emigranţii României ar scrie împreună o carte poştală adresată politicienilor, ce-ar spune?
Că-n fiecare dimineaţă se trezesc ca şi cum ar fi oaspeţi în casa altuia.
Că de câte ori mănâncă ciorbă au în faţa ochilor scenele de familie de acasă, când erau cu toţii-n jurul mesei.
Că de câte ori primesc telefon de la părinţi le stă inima, de teamă pentru sănătatea lor, de teamă că ar putea fi internaţi în spitalele României.
Ce le-ar spune?
Că ne-am săturat să stăm departe, că am plecat pentru 6 luni sau un an şi ne trezim îmbătrânind pe aici.
Am putea spune că ne-am săturat de ei, că ar cam fi cazul să se grăbească cu treburile; le-am spune că mortalitatea infantilă continuă să fie cea mai mare din Europa, că salariile celor rămaşi de abia ajung două săptămâni, că satele s-au golit, pământurile sunt de izbelişte, pădurile sunt tăiate, că hoţii cei mari nu sunt ţăranii care vând morcovi şi ceapă verde pe piaţă, ci baronii locali!
Le-am bate obrazul că nu-s în stare să folosească fonduri europene, le-am arăta ce-a făcut Polonia, de exemplu, investind frumos şi corect.
Am putea să le spunem că mulţi turişti ar vrea să vadă România, dar că e prea puţin mediatizată, că nu se ştie nimic despre cât e de frumoasă, că poate cea mai bună reclamă a făcut-o prinţul Charles, nu ei.
Ar trebui să le spunem că suntem cu ochii în patru, că România nu-i sat fără câini şi că nu pot să-şi bată joc de milioane de români care le mai şi susţin salariile!
Că dacă salvează pe careva dintre ei de la arest se fac părtaşi.
Că DNA îşi face treaba sa, dar ceilalţi? De ce Doamne iartă-mă îşi dau cu stângu-n dreptul fără scop şi fără sens?
Multe ar fi de spus, dar cred că am scrie aşa:
“ Suntem relativ bine, dar vouă vă cam expiră timpul!”
Articol scris de Liliana Angheluța / Sursa foto www.rezistenţa.net
http://goo.gl/2htEvw