M-am făcut mare de multă vreme, copiii mei s-au făcut mari şi ei, cu fiecare clipă ne albim şi tragem linii de adunare, socotim ce-am făcut, bine sau rău. Ştiţi păpuşile alea ruseşti, Matrioşa, care s…
Mărită-te şi fă copii!
Femeile nu au viaţă uşoară, asta-i clar! Aşa e mersul naturii, legea firii, treaba cu copiii şi procrearea, cu specia umană! Problema e că la animale e mai simplu, se termină alăptatul, puiul învaţă s…
Ori îţi iubeşti bărbatul, ori nu!
Mama mă ţinea de mână strâns, nu c-aş fi fost eu vreo năzbâtie, dar i se părea ei că lumea e plină de maşini. Aşa că mergeam târşâit în urma ei, eventual căram o punguţă cu ceva bun de la piaţă şi, in…
Săru’mâna pentru masă!
Mi-e dor de vorbele cu care am crescut. Cred că fac parte din acea Românie care este în fiecare dintre noi şi pe care, departe de ţară, nu mai reuşim s-o trăim. E atâta iubire şi atât respect în vorbe…
Mai ştim să băgăm aţa-n ac? Dar copiii noştri?
Mă cocoţam lângă bunica, pe patul cel mare şi pufos din cameră: broda. Cearşafuri lungi, albe, foşnitoare căpătau flori, pitici şi ciupercuţe, după voia şi priceperea ei. Încet, cu răbdare, cosea şi n…
Cum să le dau, bre, untură, copiilor?
Eram o tânără mamă nepricepută şi speriată, departe de femeile din familia mea, nimeni nu mă-nvăţa ce să fac şi pe vremea aia nu era nici net, nu se găseau nici cărţi despre creşterea copiilor. Am înv…
Nici măcar un bărbat bun n-ai ştiut să-ţi iei!
Că n-ar fi chiar frumoasă, deşi toate vecinele o lăudau şi-o mângâiau. Că nici deşteaptă n-ar fi, chiar dacă lua numai 9 şi 10! Spunea că notele astea le capătă doar pentru că ea, mama, se ocupa de le…
Să nu se ia nenorocitul de fată!
Am crescut cu tată “de-al doilea”! “Cel bun” murise, aveam doar şase luni. Tatăl care m-a crescut a apărut după vreo trei ani de văduvie, timp în care mama era sfătuită mereu să-şi refacă viaţa, era t…
Cine salută primul? Tu sau șeful tău?
Încă de când am învățat să articulez toate cuvintele, mama mi-a spus că trebuie să dau bună ziua tuturor. -De ce? întrebam eu iritată de imperativul aritmeticii, care mă dezavantaja net. Eram mai mică…
Trebuia să fie loc pentru noi toți!
L-a crescut de departe, a avut mereu grijă să nu-i lipsească nimic, i-a trimis jucării, creioane colorate şi bluziţe, l-a sunat în fiecare zi, ştie ce note are la şcoală, ştie tot despre prietenii lui…