8 familii prezidențiale. Atâtea a slujit cu devotament de-a lungul vieții sale, majordomul de culoare, Cecil Gaines. Iată pretextul cel mai bun, pentru a pune laolaltă evenimente importante din istoria SUA, în producția cu multe nominalizări la premii, “The Butler”.
Tată grijuliu și vag autoritar, dar decepționat de orientarea politică a unui dintre fii săi, Cecil jucat de Forest Whitaker face un rol foarte convingător. Există în acest film câteva trimiteri clare la “Rămășițele zilei”. Ne referim la scenele în care majordomului i se cerea, un pic batjocoritor, să-și exprime opiniile politice, așa cum odinioară Anthony Hopkins era invitat s-o facă. Nu ești foarte sigur dacă impasibilitatea lui Cecil ascunde o genă a supunerii, aspect sugerat în film (și pe care Tarantino îl spune în gura mare în “Django dezlănțuit”, film care e de văzut)), sau înăbușă, cu discreția rasei sale, amărăciunea și tristețea generațiilor care l-au precedat. Sau poate, Cecil nu face altceva decât să pună în practică un sfat învățat mai demult și anume că orice afro-american care vrea să supraviețuiască într-o lume dominată de albi, trebuie să aibă două fețe.
Oprah reușește și ea să dea un contur personal partiturii sale, și face de la început până la sfârșit un rol credibil și adecvat. Ea nu se află nici pe departe în primul sau film și poate că v-o amintiți din Colour Purple – Culoarea purpurie, a lui Spielberg. Succesul prezenței sale în film este asigurat oricum de uriașa notorietate pe care o administrează priceput și care a făcut din ea cea mai bogată femeie din show-biz-ul mondial.
Filmele americane despre rasism nu sunt scutite de o oarecare teatralitate ori exagerări vădite sau chiar o abordare brutal de sinceră cum ne-a fost dat s-o vedem pe cea proiectată de excentticul Tarantino în Django dezlănțuit.
“The Butler” evoluează însă într-o notă mai rafinată și livrează durerea și frustrarea personajelor într-o doză suportabilă emoțional de către spectatori.
Notă: din film putea lipsi, fără să fie afectata povestea, ușoara tușă propagandistică ridicată în treacăt lui Obama, care, în opinia mea, arată strident în context.
Articol scris de Adriana Caranfil