Cristina a împlinit deja 34 de ani și nu-i vină să creadă că stă și acum cu părinții ei!
În urmă cu 10 ani și-a făcut promisiunea de a-și cuceri independența până la 30 de ani. Visul ei este să nu mai locuiască în apartamentul de 2 camere al unui bloc vechi din București, ci să se mute într-o garsonieră nouă și cochetă pe care s-o aranjeze în conformitate cu spiritul ei: mobilă minimalistă, flori rare pentru care are o pasiune veche, o bucătărie în care să gătească după bunul plac, așa încât să nu mai fie nevoită sa mănânce tocănițele mamei despre care crede că stau la sursa kilogramelor în plus.
Pentru a-și atinge visul, în urmă cu 10 ani Cristina și-a făcut un plan simplu: să economisească în fiecare lună câte o jumătate din salariu. În 5 ani ar fi strâns suma necesară plătirii avansului pentru o garsonieră spațioasă, exact așa cum a procedat Irina, colega ei de birou. N-ar fi trebuit să fie prea greu mai ales că avea un salariu frumușel, iar părinții ei, deși pensionari, plăteau absolut toate cheltuielile casei.
Ehei, prietenele îi spuneau că e norocoasă Cristina dacă până la 34 de ani a rămas răsfățata părinților, oameni chivernisiți care ’’din puțin făceau mult’’ cum le plăcea lor să spună. Deși fiecare avea o pensie puțin peste nivelul salariului minim pe economie, nu s-a întâmplat niciodată să rămână datori la întreținere, ferit-a Sfântul! Era cea dintâi grijă, după ce sunetul metalic al ușii se închidea în urma poștașului care le aducea banii.
Un fapt ciudat se petrecea însă lună de lună. Deși își promitea mereu că aceea va fi luna din care va începe să economisească, Cristina își cheltuia tot salariul cu mult înainte de a-l lua pe următorul.
Sigur, mereu găsea un chilipir sau ceva fără de care credea că nu va putea trăi. În felul acesta justifica – folosind argumente imbatabile în propria ei minte – impulsul de a cumpăra lucruri de care nu avea nevoie, cum ar fi haine la reduceri – pe care nu avea să le îmbrace niciodată, aparate de gimnastică care zăceau înghesuite în dormitorul ei și de care nu se folosea niciodată, costisitoarele medicamente pentru slăbit, care-i promiteau o siluetă trăznet în mai puțin de 2 săptămâni, etc, etc. Asta dacă nu punea la socoteală țigările scumpe pe care le fuma din modă și nu din plăcere, și ieșirile târzii din week-end cu fetele, care-i tocau și bruma rămasă.
Prietenele o tachinau și-i reaminteau sistematic de promisiunea de a-și bea cafeaua printre orhideele cu care avea să-și decoreze viitoarea locuință. Cristina ofta lăcrămos și zicea că merită să se recompenseze și că de luna viitoare va face primul pas către visul ei…
Și așa au trecut 10 ani!
Astăzi Cristina se simte sleită de puteri, frustrată, și nu înțelege de ce nu funcționează voința în sensul dorinței. Va merge la psiholog și va cere ajutor pentru o strategie pe termen lung. De această dată o va urma cu sfințenie, zice ea.
Recunoști tabloul de viață în care se află Cristina?
Modul ei idealist de a-și imagina atingerea țelurilor au făcut-o să abandoneze promisiunile făcute ei însăși. De 10 ani se trădează constant! Cristina a făcut lună de lună aceleași alegeri, dar s-a așteaptat să obțină rezultate diferite!
Mulți dintre noi facem la fel!
Cristina întruchipează tabloul standard al dezamăgirii de sine care vine din faptul că ne place să ne mințim singuri. Doar recunoscând – chiar în ciuda suferinței pe care o resimțim – adevărul despre noi înșine și lăsând la o parte justificările autoamăgitoare, vom putea acționa. Acela e momentul când planul nostru de viață începe să prindă contur, pentru că adevărul recunoscut îți dă putere.
A pune degetul pe slăbiciunile care te opresc din drumul tău este etapa critică, deloc plăcută, dar obligatorie, pe care trebuie s-o trăiești dacă vrei să-ți schimbi viața. Nu zice nimeni că lucrul acesta trebuie făcut într-o piață publică, stârnind judecata altora, oameni cu propriile slăbiciuni, și ei.
Cristina, eu, tu, trebuie să scoatem la lumină minciunile pe care ni le-am tot spus, permițându-le să ne saboteze visele!
Nu poți merge și înainte și înapoi în același timp, așa cum nu poți mânca în fiecare zi porc fript și ciocolată și să te aștepți să fii tras prin inel! Nu poți avea o carieră de succes fără un efort constant și continuu, după cum n-o să-ți poți lua niciodată o casă dacă vei cheltui tot ce câștigi.
Drumul e ori înainte ori înapoi! Nu te mai minți! Nu faci decât să pui în viitor semințele unor viitoare eșecuri! Spune-ți adevărul despre tine și amintește-ți permanent ținta spre care te îndrepți.
Viața este în întregime creația ta. Doar știi asta!
Articol scris de Adriana Caranfil, după o poveste de viață reală furnizată de o cititoare a site-ului AQUI AHORA