Se-ndrăgostise ca proasta, adică fără să mai judece, fără să mai gândească, plină de visuri de dragoste absolută, cu gând că el îi va dărui flori, că o va alinta şi dezmierda.
Nu avusese parte de drăgăleli în copilărie, părinţii se certau ca la uşa cortului, crescuse printre ţipete şi înjurături, uneori palme pe care mama le justifica, ulterior.
Spunea că nu avea încotro, că răbda tocmai pentru a le lăsa un tată copiilor.
Oricum, ea, îndrăgostita, se aştepta la flori, visa că viaţa i se va schimba, mai ales că iubitul ei scria şi poezii, flori visa şi cer senin.
La început încremeni, apoi îşi aminti fulgerător de viaţa mamei, de răbdare, de încredere şi iertare şi-şi spuse:
-Voi trăi alături de el, tocmai pentru a-i demonstra cât de mult îl iubesc, voi ierta toate ieşirile lui şi toate crizele de nervi, aşa cum trebuie să facă o soţie bună.
Deveni mamă, nici gând de flori şi cer senin.
Se simţea în capcană, nu avea unde să se ducă, acasă, la părinţi, era la fel, ar fi luat-o pe sus cu fraze de genul “ţi-am spus eu că tot la mâna noastră o să ajungi?”
Uneori mângâia o carte, era lucioasă, cu o copertă vie şi colorată, îşi amintea că poate exista o altă lume, liniştită, educată, în care ar putea trăi fără teamă şi fără lacrimi.
Cartea aia i-a dat puteri.
S-a agăţat de ea, a citit printre rânduri, a privit ilustraţiile şi a decis: copiii ei nu o vor avea de exemplu negativ.
A decis că nu trebuie să fie acea mamă supusă şi prea mult iertătoare, ci să fie semn de demnitate în sufletele lor, să ştie că viaţa trebuie construită pas cu pas, prin decizii personale, că nimeni nu poate să ţi-o ia ostatec.
Nu ştia ce-o aşteaptă, dar ştia că trebuie să plece de acolo, că trebuie să rupă lanţul şi să-şi crească copiii în linişte.
Îşi amintea că există şi flori şi bucurie, poate că doar citise despre ele, dar le dorea.
Aşa că într-o dis de dimineaţă îşi îmbrăcă puii de om şi, fără a lua nimic altceva, plecă direct la gară, hotărâtă ca-n acele clipe să schimbe totul. Inima-i bătea nebuneşte, dar se linişti când trenul se puse în mişcare, ducând-o departe.
Gândi:
-Cu sau fără el, vom trăi! Şi chiar mai bine!
Articol scris de Liliana Angheluță