E o supravieţuitoare!
Eleonora Pokola, ieşind cu greu dintr-o poveste de violenţă domestică, reuşind să se elibereze, a scris apoi o carte cu titlul “Povestea unei supravieţuitoare”.
Cum în România sunt mii de femei bătute, chinuite, jignite, umilite, cum Eleonora luptă
în continuare pentru eliberarea acestor femei – a întemeiat Asociaţia Vivad, cu sediul la Cluj – am vrut să ştim mai multe despre ea şi despre măsurile de protecţie disponibile în astfel de cazuri, mai mult decât frecvente.
- După ce ai reuşit să divorţezi… ţi-a părut rău că ai pierdut timp din viaţă într-o căsnicie care nu mergea?
Da, îmi pare rău ca am pierdut timp aşteptând să se schimbe ceva în căsnicia mea. Îmi pare rău că îmi canalizam puterile să rezist în aceea căsnicie şi nu să ies din ea.
- Ce sfat ai da femeilor care trăiesc zilnic infernul unei astfel de vieţi?
În astfel de situaţii e foarte greu să alegi calea spre libertate. Noi, victimele unor situaţii abuzive, ne construim lumea noastră…care ne ajută să rezistăm. Ne găsim justificări faţă de cei din jur: “stau cu el pentru copii” sau “din ce o sa trăim?” sau “unde să mă duc?”pentru că ne este frica să o luăm de la început.
Dependenţa faţă de “El” o numim iubire, respectarea familiei sau ruşine… Dar sfatul meu este: Curaj! Scăpaţi de frică! Priviţi la copii voştri: sunt fericiţi? Când au râs ultima dată din tot sufletul? Mie, personal, copii mi-au dat puterea să ies din acea relaţie. Când am conştientizat că ei mă apără pe mine, şi nu eu pe ei, mi-a fost ruşine. Eu , ca mamă, trebuie să îi apăr, nu ei pe mine!
- Ai reuşit să uiţi scenele îngrozitoare? Te-ai eliberat definitiv?
E greu să scapi de traumele adunate în atâţia ani. Acum râdem, eu şi copiii, suntem liniştiţi, fericiţi. Dar de frică nu am scăpat de tot. Numai că am învăţat să o stăpânesc.
Ştii, după ce ieşi din iad, nu poţi şterge cu buretele tot ceea ce ţi s-a întâmplat. Nu poţi face o “tabula rasa” cu amintirile . Flashuri apar şi ţi-e teamă numai vizualizându-le.
Frica şi senzaţiile pe care le-am simţit in momentele acelea de umilinţă, de teroare…de multe ori mă săgeată şi mă sperie….Dar mă uit la liniştea din jur şi capăt puteri să merg mai departe, cu gândul la alte femei pe care aş putea să le ajut.
- Copiii tăi te-au susţint? Multe femei ascund, se ruşinează, nu povestesc ceea ce li se întâmplă…
Am copii minunaţi! M-au susţinut şi mă susţin în continuare. Şi-au asumat şi ei, alături de mine, testimonialul nostru. E o frântură din viaţa noastră în paginile cărții! Iar în lupta mea pe care o duc acum împotriva violenţei domestice îi am lângă mine ca susţinători morali.
- Întrebarea care mă macină: unde pot găsi adăpost femeile care vor să iasă din infernul pe care-l trăiesc? Un denunţ la Poliţie ar putea însemna alte violenţe.
Există ONG-uri în aproape toate oraşele ţării care oferă ajutor victimelor violenţei în familie, pentru că nu toate au nevoie de adăpost. Victimele sunt consiliate juridic, psihologic, sunt ajutate să iasă din impas. La nivel de fiecare judeţ există DGASpc -uri care deţin adăposturi şi preiau victimele de la ONG-uri. Apoi mai sunt mănăstiri, biserici care adăpostesc astfel de victime.
Suntem mândri să anunţăm că de curând s-a deschis un adapost la Cluj. Asociaţia Athena Delfi a câştigat anul trecut finanţare pentru un adăpost, iar acum este funcţional.
Deci, dacă o victimă are nevoie de ajutor, să contacteze un ONG de acest gen din regiunea în care se află. De curând a fost înfiinţată în România o reţea naţională la care au aderat mai multe societăţi, trebuie doar ca femeile să capete acel curaj de a cere ajutor. Îl vor avea.
- Toată lupta mediatică împotriva violenţei în familie va schimba cu adevărat ceva?
Să nu uităm că România e o ţară de tip patriarhal. E foarte greu de schimbat mentalitatea celor care cred că e normal ca femeia să fie bătută şi umilită. Mulţi dintre agresori au văzut astfel de scene în copilăria lor şi li se pare normal să se comporte la fel. E mult de lucru dar, lucrurile deja au început să se schimbe. Iar schimbarea cea mai importantă e în interiorul fiecăreia dintre noi.
Interviu realizat de Liliana Angheluță