Fiecare dintre noi are sacul său plin cu gunoaie adunate de-a lungul vieţii.
Întâmplări mai mult sau mai puţin neplăcute, un moment în care un coleg de muncă s-a făcut că nu ne vede, un altul în care un prieten ne-a minţit, şefi care au ţipat la noi şi nedreptăţi de tot felul.
Suntem sensibili la purtările necuviincioase şi, când cineva ne vorbeşte urât, ne retragem în colţul nostru şi-ncepem să ne gândim, să căutăm explicaţii.
Dar de cele mai multe ori nu există explicaţii, scuze sau justificări.
Probabil că şeful s-a certat cu soţia, a venit plin de nervi la muncă şi s-a luat de primul întâlnit în cale.
E posibil ca un prieten să nu fi avut chef să iasă la plimbare şi să mintă că are treburi importante, dar asta numai pentru că nu a vrut sau nu a ştiut să refuze invitaţia.
Cineva nu ne-a salutat pentru că era prea gânditor, a trecut pe lângă noi cu capul în nori.
Oricum, nu putem şti de ce şi cum, dar un lucru e sigur, nu trebuie să acumulăm frustrări de acest tip.
Cei care se poartă urât în mod obişnuit o fac pentru că așa sunt ei construiti, nu pentru că noi merităm acele purtări. Iar dacă ajung să ne roadă gândurile, să ne lăsăm târâţi în mlaştina frustrărilor, nu mai ieşim de acolo repede.
Ar însemna să fim victime de două ori.
Singurul lucru pe care putem să-l facem e să înţelegem că trăim în prezent, că trebuie să ne trăim frumos viaţa, fără să suferim inutil.
Se învaţă şi asta.
Una dintre metode e să ne retragem într-un loc liniştit, să ne închipuim că avem în mână un balon legat cu aţă, iar acest balon reprezintă sursa răului din noi. Îl privim, îl măsurăm şi-i dăm drumul, urmărind cum se îndepărtează acea frustrare, acea purtare urâtă căreia nu-i vom găsi nicicând explicaţie.
Articol scris de Geanina Ialomițeanu