A trăit cât două vieţi!
Bătrânul Maştei, din satul Osoi, judeţul Cluj, a trăit 148 de ani şi, conform studiilor, ar fi cel mai bătrân om din lume.
I.C.Parhon, Ana Aslan şi alţi cercetători ai longevităţii umane erau uimiţi de aspectul şi forţa acestui om care, la peste 100 de ani, căra lemne din pădure şi muncea aproape ca-n tinereţe.
Fusese un venetic, venit de nicăieri şi aciuiat în sat, fără familie şi fără avere, așa că se mulţumi imediat să doarmă pe prispele oamenilor din sat, prin grajduri iarna şi prin grădini vara.
Născut în 1804, în Valea Loznei, Maştei nu se mai întoarse în satul natal, mulţumit să-şi ducă traiul lui simplu în Osoi. Muncea cu ziua pe la oameni, la cules, la arat, la tăiat de lemne şi, cum era la locul lui, satul îi purta de grijă.
Chiar şi pe timp de foamete primea un colţ de mămăligă, vreo strachină de borş sau o ulcică de lapte.
Forţa lui era impresionantă, muşchii erau oţeliţi de muncă, căra, săpa, ridica şi purta în cârcă greutăţi impresionante. Un singuratic de altfel, îşi vedea de treburile lui în linişte, îşi primea hrana pe care i-o dădeau sătenii şi atât.
Aşa s-a scurs viaţa lui umilă, trecând peste pagini întregi din istoria României, de la Războiul pentru Independenţă, la Marea Unire, la cele două războaie mondiale şi la comunism. Pentru el nu conta nimic, cerul de deasupra capului şi boţul de mămăligă nu i le luau nimeni.
I.C.Parhon scria în cartea sa “Biologia vârstelor” că Maştei era capabil să care un copac de câţiva metri, pe o distanţă de 3-4 km, la vârsta de 120 de ani.
Absolut impresionant.
Secretul? Bineînţeles hrana sănătoasă, pe bază de legume, cereale şi lapte, aerul curat şi munca, mişcarea.
Cu doar câteva zile înainte de a muri, în martie 1952, veniseră cercetători de la Bucureşti să-l fotografieze, să analizeze ceea ce părea de necrezut. Oamenii din sat, care-l respectau ca pe un bunic al tuturor, l-au îmbrăcat frumos, cu cămaşă curată, populară, mândri de Maştei.
Tot ei l-au îngropat, au pus mână de la mână şi tot ei continuă să-i facă pomenire în fiece an, aşa cum se cuvine, după legea străbună.
Maştei a trăit 148 de ani şi continuă să o facă în amintirile sătenilor din Osoi.
Articol scris de Liliana Angheluță