S-au dus şi vacanţele, diasporenii fac cale-ntoarsă spre locurile alea îndepărtate de unde vor continua să trimită bani şi pachete.
S-au dat unii peste cap că e haotică viaţa-n ţară când vin ei, crează confuzie într-o lume încremenită care s-a obişnuit să trăiască într-o relativă linişte.
Diasporenii se-ntorc acasă de acasă.
Şi, de foarte multe ori, sunt bucuroşi când ajung în ţările de adopţie. Mi-amintesc ce-am simţit după prima mea vacanţă în România, stătusem acasă o săptămână, banii se scurgeau printre degete fără ca eu să cumpăr chestii nemaipomenite, doar mâncare şi cele necesare.
Fiecare zi îmi aducea noi cheltuieli neprevăzute, noroc că-mi luasem toate biletele pentru întors. Ei bine, când am ajuns la Roma Termini, în gara centrală, am avut ciudatul sentiment de a mă simţi acasă. Nu pentru că mi-ar fi fost bine în Italia, ci pentru că ştiam că depinde doar de mine să muncesc, să fiu pe picioarele mele şi să-mi ajut familia. Asta te face să fii sigur pe tine, să te simţi protejat de un sistem care nu-ţi închide toate porţile-n faţă.
Puţini emigranţi se vor mai întoarce în ţară, chiar şi pentru faptul că nu-i uşor să te-ntorci de la 1000 euro la 300. Nu-i uşor s-o iei iar de la capăt, scotocind după bani prin portofelul gol. Nimeni sau foarte puţini se aşteaptă ca diaspora să se-ntoarcă definitiv. De aceea, nimeni nu pune la îndoială plecarea lor înapoi după vacanţă.
E de la sine înţeleasă.
Nimeni nu vede alt rost, o vizită scurtă da, are sens, se cheltuie bani, se întâlnesc sufletele. Dar vizita trebuie să se termine repede, diasporenii nu trebuie să deranjeze prea mult. Cer prea multă atenţie, vor să stea de vorbă, să le ştie ei pe toate, să povestească cum merg lucrurile în alte ţări. Nu interesează pe nimeni sau prea puţini vor să ştie cum trăiesc cu adevărat.
De aceea, un emigrant român va auzi destul de des:
– Îmi pare bine să te văd! Când pleci?
Articol scris de Liliana Angheluță