Nu-mi iese din cap ce-mi povestea o fostă colegă de muncă, acum mulţi ani.
Se măritase cu un suedez, şofer care tot venea la noi cu camionul, azi aşa, mâine aşa, între o factură de transport şi o supraveghere de încărcare, s-au plăcut şi s-au luat.
Ţineam legătura cu ea prin mail şi ştiam că nu-i e uşor, limba era grea de învăţat, soţul mai mult pe drumuri, dar, după un timp, reuşi să se angajeze şi să intre în normal.
Când venea acasă, în România, ne spunea cât de mult le plac suedezilor sarmalele, ne povestea despre femeile de acolo care merg cu regularitate la sală, la gimnastică, în timp ce noi ştiam doar să tragem de sacoşe, ne deschidea ochii asupra unei alte lumi, în care se trăia altfel.
Dar ceea ce m-a uimit cel mai mult a fost că se pregătea să cumpere din România multe cutii cu aspirină şi alte medicamente.
-Ăia nu dau nimic fără reţetă! Nu există aşa ceva, nici un antinevralgic nu poţi cumpăra.
Şi povesti cum într-o zi, răcită cobză fiind, cu febră şi toate cele, se duse la medicul de familie, hotărâtă să obţină o reţetă pentru medicamente.
-Ştiţi ce mi-a spus? Du-te acasă, fă-te bine şi vino înapoi la mine după ce-ţi trece, să vedem ce are imunitatea ta.
-Şi tu ce-ai făcut?
-Ce era să fac? M-am dus acasă, am băut ceaiuri, mi-am pus comprese şi-am aşteptat să-mi treacă. Ei acolo tratează cauza, nu efectul.
Părea incredibil, cum adică să nu ai posibilitatea să iei o biată aspirină? Şi totuşi, parcă aşa ar trebui să fie, nu?
Ne-am obişnuit să înghiţim pastile de orice fel, nu suportăm nici dureri de cap, nici o lejeră durere de burtă, febra nu mai are timp să se manifeste că-i dăm imediat în cap cu paracetamol.
Ne intoxicăm singuri, consumăm cutii întregi de buline, unele le purtăm după noi, în geantă, nu am suporta nici măcar câteva ore o indispoziţie fizică.
Imunitatea? Nu contează.
Important e să nu suferim, să nu ne doară nimic, chiar dacă pentru asta trebuie să ne otrăvim cu chimicale.
În timp, toate organele vor avea de suferit, iar noi vom deveni din ce în ce mai mult sclavi ai unui sistem care ne vrea aşa, ”bolnăviori” şi consumatori.
Articol scris de Liliana Angheluță