Mă uit cu plăcere la orice film în care joacă Nicole Kidman, măcar și pentru frumusețea și grația de excepție a acestei femei.
Kidman se apropie curând de vârsta de 50 de ani și e mai înfloritoare ca oricând! Nu văd cine altcineva ar fi putut fi distribuită în rolul prințesei monegasce despre care se spune că a fost extraordinar de frumoasă și cu o personalitate ieșită din comun.
Filmul surprinde evenimentele politice dintre 1962-1964, derulate în paralel cu mariajul lui Grace cu prințul Rainier al III-lea, așa cum au fost văzute de către prințesa însăși.
Nu este un film biografic, așa cum ești tentat să crezi, ba chiar a reușit să stârnească o rumoare fără egal și o atitudine fermă din partea prințului Albert al casei de Monaco și a surorilor sale. Aceștia consideră că multe dintre evenimentele prezentate sau sugerate sunt eronate și îndoielnice și că filmul este condus doar de rațiuni comerciale. Casa Regală monegască l-a considerat un adevărat scandal, alăturându-se corului de critici care au acuzat și lovit filmul din toate părțile.
În contrareplică, realizatorii filmului au spus că fiind un act artistic, și-au luat libertatea de a comite o licență poetică și de duce evenimentele reale în direcțiile pe care ei le-au considerat potrivite pentru scopul filmului.
Trebuie știut că tânăra prințesă Grace s-a străduit mult pentru ca monegascii s-o accepte și mai apoi s-o iubească, lucru care i-a reușit de minune! La ora actuală Grace este considerată încă nepereche de către locuitorii micului principat, iar moartea ei, tragică și brutală, într-un accident de mașină survenit la doar o zi după un accident vascular cerebral, este încă deplânsă de cei care-au iubit-o.
Americancă la origine, născută într-o familie bogată, actrița a fost extrem de discretă și a știut să tragă un perete etanș între viața ei personală și cea profesională. Grace a fost cerută de nevastă în timp ce cariera ei la Hollywood era în plină și promițătoare ascensiune.
Căsătorindu-se cu prințul Rainier – jucat excelent de către Tim Roth – a fost nevoită să abandoneze actoria, în ciuda faptului că aceasta ar fi salvat-o de starea de izolare pe care o resimțea la un moment dat în palatul regal. Chiar dacă celebrul Alfred Hitchcock îi oferă un rol într-unul din filmele sale, se vede nevoită să-l refuze din rațiuni superioare, de stat, după cum ne demonstrează filmul. De fapt, contextul politic a pus-o în aceasta situație și nu soțul ei sau statutul de prințesă.
În tot acest timp, prințul Rainier, se străduia să modernizeze micul principat aflat într-o vizibilă decădere. Însă avea în coastă ghimpele reprezentat de preşedintele Franţei, Charles de Gaulle care-și dorea să impoziteze principatul, iar în caz contrar, să-l ia în stăpânire prin forță.
Întrucât invazia iminentă a Franţei părea de neoprit, Grace, împreună cu doamnele de onoare de la Crucea Roșie, au plănuit un mare eveniment monden ce urma să se bucure de prezențele cele mai notabile ale Europei, iar discursul său, electrizant și mișcător l-a făcut pe de Gaulle să-și schimbe relele intenții față de Monaco.
Sigur ca această istorioară e cam romanțată, totuși nu poți să nu te întrebi ce s-ar fi ales de acest al doilea cel mai mic principat al lumii, dacă Grace s-ar fi arătat mai interesată de continuarea carierei sale de vedetă la Hollywood decât de soarta principatului a cărui cap încoronat era?
Filmul ne ajută s-o descoperim pe remarcabila Grace, o femeie de o pedanterie ieșită din comun, de o politețe și demnitate absolut naturale, cu o educație perfectă și maniere impecabile.
Nu-i plăcea s-o facă pe atotștiitoarea, de aceea avea un consilier de mare calibru intelectual și politic căruia i se confesa și care o sfătuia. Rolul consilierului este interpretat de Frank Langella, unul dintre cei mai remarcabili actori americani de teatru şi film. El este cel care a înțeles ambiția lui Grace de a deveni o prințesă mai întâi acceptată, apoi iubită, chiar adorată de poporul care a adoptat-o.
Fără îndoială că este exagerat să se considere ca Grace este salvatoarea Monaco-ului, dar fără îndoială că a avut o contribuție care nu poate fi ignorată de mințile juste. Până la urmă, vrem nu vrem, istoria se face nu doar prin mase, ci și prin personalități, iar unele dintre ele, au marcat definitiv destinul cultural și politic al popoarelor lor.
Așa cum arătam și la începutul aceste recenzii, Nicole Kidman este de departe cea mai bună alegere pentru rolul lui Grace. Actrița australiană este una dintre preferatele mele nu numai pentru frumusețea ei extraordinară, ci și pentru talentul actoricesc și capacitatea de a livra publicului roluri de compoziție atât de diferite.
Mi-a plăcut în toate peliculele în care am văzut-o până acum. I s-a potrivit mănușă și rolul din Rabbit Hole – Trezirea la Realitate, film din 2014, a cărui recenzie a fost publicată pe site-ul AQUI AHORA aici.
În film apare și cuplu Onassis – Maria Callas, care merită semnalat mai ales pentru faptul că puternica personalitate a cântăreței de operă este întruchipată de frumoasa spaniolă Paz Vega – pe care am văzut-o în filmul ’’Lucia și sexul’’ – care ca și Grace, se luptă cu perspectiva de a nu-și pierde identitatea alături de un soț puternic și influent.
Prinţul Rainier de Monaco este jucat de Tim Roth, despre care cred că a făcut rolul vieții lui în ’’Lie to me – Psihologia minciunii’’, a cărui recenzie a fost publicată pe site-ul AQUI AHORA aici.
Personajul lui este mai palid conturat decât cel al prințesei, dar reușește să descrie corect, prin jocul pe care-l face, un om copleșit și angoasat de căutarea soluțiilor la problemele politice cu care se confruntă principatul său.
Eleganța este cuvântul de ordine al acestui film. Interioarele și exterioarele alese pentru film sunt minunate, scenele sunt filmate curat, creațiile vestimentare arborate de prințesă sunt splendide, prezența ei este încântătoare și greu de uitat.
Este un film care merită timpul tău! Vezi aici trailerul:
Articol scris de Adriana Caranfil