Aşa-i spunea când era mic şi venea în vizită vreo mătuşă înstărită şi fără copii:
- Să fii cuminte mâine, să saluţi frumos şi bagă-te în braţele ei când vine. Spune-i că ţi-a fost dor de ea, să te aibă la inimă după aia! Măi, băiete, învaţă că interesul poartă fesul!
Andrei nu pricepea bine ce e cu fesul ăsta, doar interesul nu suferă de frig, dar făcea cum spunea tat-su, ca să nu-l certe după aia, în definitiv nu-l costa nimic să fie drăgălaş cu mătuşă-sa.
Mai ales că ea îi aducea mereu jucării noi, telecomandate, şi-i mai strecura şi nişte bani în buzunar:
- Aşa, să ai de bomboane şi ce mai vrei tu, să nu mă uiţi!
Mai târziu ea îi trimitea bani de departe şi, când se vedeau, el nu uita să-i mulţumească “din inimă”:
- Ce m-aş fi făcut singur? Fără ajutor de la tine n-aş răzbi niciodată!
Şi mătuşa se simţea importantă, iată, acel tânăr îngrijit era şi opera ei, desigur că lui avea să-i lase mai târziu pe lângă casa din oraş și pe cea de la munte, pe el avea de gând să-l treacă moştenitor.
Se simţea respectată şi voia să-l bucure.
La nunta lui Andrei, ea avu loc de cinste şi darul din plic era cel mai mare.
Timpul trecu, Andrei era la fel de politicos şi de drăgăstos cu ea, mătuşa se îngriji de actele necesare, el deveni proprietar al caselor, avea drept să scoată bani din bancă.
Ea îşi cumpărase cu bani grei atenţia lui, el purta în continuare fesul, vorbele tatălui nu-i ieşeau din cap.
- Poartă-te frumos, mă, ai nevoie de ea! Când n-oi mai avea nevoie, dă-o-n mă-sa! Dar deocamdată nu fii prost, ai de câştigat de la ea.
Când atacul cerebral o puse la pat, când ea încetă să mai meargă şi să mai vorbească, Andrei consideră că nu mai are nici un interes s-o mai viziteze.
Acum avea tot ce-i trebuie, baba aceea zăludă nu mai conta. Dar chiar deloc! Şi se înscrise imediat în partidul celor care erau la putere, de un fes are omul nevoie mereu…
Articol scris de Liliana Angheluță