Toată lumea ştie că japonezii sunt cei mai buni, au o capacitate extraordinară de a munci, sunt meticuloşi, atenţi la detalii, ce iese din mâna lor e de o calitate garantată.
Şi-n viaţa personală sunt la fel, parc-ar fi construiţi din altă fibră, ating vârste venerabile în plină activitate, la 90 de ani continuă să muncească pe câmp sau în propriile magazine, familiile îi susţin să continue, la cei 70 de ani care e media de viaţă în România ei se consideră tineri.
Care e secretul lor, în afară de dietă şi modul sănătos de trai?
Kaizen este o mentalitate foarte veche, un mod de a vedea lucrurile şi de a te implica astfel încât în fiecare zi să fii mai bun în ceea ce faci. Principiul fundamental este să acţionezi, împărţind treburile în paşi mici.
Adică, dacă te gândeşti că trebuie să faci curat în toată casa, de exemplu, şi ştii că ar dura vreo două ore, e posibil să spui “n-am timp acum” sau “las pe mâine”. Dar dacă te gândeşti doar că începi să ştergi praful, operaţie care poate dura un sfert de oră, lucrurile par acceptabile.
Kaizen te învaţă că nu trebuie să faci un salt calitativ cu propria persoană brusc, ci treptat, cu răbdare. De exemplu, aplicat la locul de muncă, persoanelor angajate li se cere din ce în ce mai mult, ritmic, în fiecare zi, iar la sfârşitul zilei sunt lăudate pentru că au reuşit să muncească mai mult.
Creşterea personală e evidentă, dar nu pare a fi dificilă, atât timp cât procesul se desfăşoară în timp. Metoda este folosită mult în fabrici, procesul tehnologic este analizat pe bucăţi şi se aplică îmbunătăţiri în activitatea muncitorilor, în mediul de lucru, în aparatură. Se verifică costurile şi timpul, ideile tuturor sunt binevenite.
Aşa se explică de ce faimoasa Toyota a primit peste 75.000 de propuneri din partea muncitorilor şi că 99% dintre ele au fost aplicate. Cuvântul “kaizen” este format din două cuvinte japoneze, “kai” care înseamnă “continuu” şi “zen” care înseamnă “ameliorare”.
Şi nu reprezintă în nici un caz schimbări bruşte, cotituri fundamentale în viaţă, ci este o punte între trecut şi viitor, o dezvoltare personală fără sfârşit, pentru că mereu va rămâne ceva ce merită analizat şi îmbunătăţit.
În orice câmp al vieţii, în fiecare zi.
Articol scris de Sofia Trepcea