Nu că taţii n-ar fi grozavi!
Se străduiesc şi ei să-şi crească fiii, muncesc din greu, unii căţăraţi pe schele, alţii prin fabricile care au mai rămas; au palmele bătătorite şi mersul uneori uşor înţepenit de la durerile de spate despre care nici nu povestesc: li se pare bărbătesc să rabde.
Nu că ei nu s-ar apleca să culeagă roadele altor pământuri îndepărtate sau nu renunţă la diplome pentru a descărca marfă în spatele vreunui supermagazin din lumea largă, cu gândul la copiii de acasă.
Dar România e a mamelor.
Ele se trezesc primele, fac cafeaua, ung feliile de pâine cu marmeladă, ele ştiu că se termină şamponul, că celui mic îi trebuie trening nou, că celei mari îi trebuie bentiţă, că tuturor le trebuie un pic de disciplină şi că unei cămăşi îi lipseşte un nasture.
Ele, cele care sunt în ţară, aleargă să pună gogoşari la oţet, să cumpere varza pentru iarnă, fac rost de caiete speciale pentru şcoală, dau o fugă şi vorbesc cu profesorii, se plâng că acasă nu le ajută nimeni, şterg praful şi gătesc mii de oale de ciorbă, an după an.
În jur de două milioane de mame lucrează departe şi trăiesc pe alte pământuri, după ce au ales între a-şi îmbrăţişa copiii sau a-i hrăni.
Au sufletul rupt de dor, îşi îneacă lacrimile, îşi controlează copiii la telefon, ştiu ce mănâncă, ce-i doare, ce a mai spus doamna la şcoală şi termină convorbirea invariabil cu:
- Te pupă mama!
Trimit pachete cu creioane, caiete, ciorapi şi biscuiţi, trimit bani pentru lemne şi pentru facturi, au grijă de părinţii bătrâni şi se-mpart în şapte, uneori.
În opt nu, la ele nu se gândesc, nu mai e timp.
De dimineaţă până seară, oriunde ar fi, mamele împing România-nainte: ba la câmp, la prăşit sau cules, ba la fabrică, ba la magazinul din colţ să ia zahăr, ba la grădiniţă, cu copii atârnaţi de mână.
Uneori obosesc, uneori plâng. Dar se trezesc a doua zi şi-ncep să pregătească cafeaua, să ungă feliile de pâine cu ceva, să verifice ghiozdanele…
O iau de la capăt, mereu. Şi li se-ntâmplă câteodată ca cineva să le mulţumească tuturor.
Ca acum.
Articol scris de Liliana Angheluță