Habar nu au unii ce trafic e pe străzile Europei, câte maşini duc şi aduc oameni, câte microbuze cu remorcă transportă pachete, genţi, colete, scaune, ventilatoare şi orice poate fi transportat.
Se trimit spre România televizoare, calculatoare, mobilă, cutii cu servicii de farfurii luate în ofertă, tigăi de calitate şi jucării pentru nepoţii care cresc departe de bunici.
Unii care au părinţi bătrâni trimit pachete cu pampers, medicamente, aparate de măsurat tensiunea sau diabetul, ba chiar ploscă şi şerveţele parfumate.
Orice se trimite de aici spre acolo, lămâi, bomboane, detergenţi, ulei şi usturoi:
- I-am pus acolo, să aibă, şi două kile de făină din aia bună. Şi şampon i-am pus, ciorapi şi papuci. De două luni tot cumpăr tot ce văd în ofertă. Că ei n-au nimic, orice le-aş trimite e bun.
- Dar dacă trimiţi bani nu-i tot aia?
- Nu-i tot aia, las’că ştiu eu! Că nu se-ndură ei să cumpere ce le-am pus eu în geantă. Treizeci de kile am trimis. Să vezi bucurie pe ei când or deschide pachetul!
Dar maşinile care transportă oameni şi pachete fac şi drumul invers, normal. Pachetele primite de diasporeni sunt mai mici şi mai de suflet. Cei care au părinţi în ţară primesc pachete cu leuştean, mărar şi ţelină, dulceaţă de gutui, de cireşe sau vişine în borcane bine izolate, să nu se spargă pe drum. Caserolele de plastic sunt la mare cinste, se închid frumos peste brânză de burduf, cârnaţi făcuţi în casă şi prăjiţi în cratiţa strămoşească, murături şi castraveţi muraţi, gogoşari în oţet şi delicioasa zacuscă. Şunca şi cârnaţii afumaţi se trimit înveliţi în hârtie albă.
N-au ce mânca diasporenii?
Nu e vorba de asta, ci de faptul că le lipsesc aromele şi gusturile cu care au crescut.
De-a lungul timpului se obișnuiesc cu bucătăria italiană, franceză sau spaniolă, mănâncă paella şi ierburi fierte la care acasă nici nu se uitau, flori de dovlecel şi fructe de mare. Dar gândul le e mereu la zacusca de acasă, la cozonacul bunicii şi la orezul cu lapte făcut în zilele de Moşi. Ah, da, pentru că şi dacă ţi-l faci singur departe nu e acelaşi lucru: laptele n-are acelaşi gust, că nu e de la ţărani, gemul pus pe deasupra e mai mult un jeleu şi tot aşa.
Peste patru milioane de români plecaţi!
Cel puţin zece milioane de pachete care traversează lumea dintr-o parte în alta.
Pline de dragoste.
Articol scris de Liliana Angheluță