Nu mă plac. Mă uit rar în oglindă și nu-mi place ce văd, e ca și cum aș privi o străină, încerc să pricep că sunt eu dar nu reușesc mereu.
Ceea ce sunt eu e bine ascuns în interior, dincolo de riduri, de bărbie, de nas, de părul care-mi stă în toate direcțiile. Și totuși, ceea ce văd oamenii din noi este exact exteriorul pe care noi nu ni-l recunoaștem în oglindă.
Păcat. E prea puțin.
Și dacă oamenii mai au și canoane de frumusețe ajungi să trăiești o viață cu complexe care privesc propria urâțenie sau banalitate a chipului. Noroc că în ultimul timp se învârte roata. Marile case de modă au început să prezinte modele imperfecte, au descoperit că sunt mai iubite uneori decât marile frumuseți.
Femei care suferă de boli, femei cu imperfecțiuni, cu cicatrici, cu pielea pătată de vitiligo sau plină de pistrui, altele care nu au nimic feminin în ele. Femei care vin pe scenele lumii în cărucioare cu rotile, femei cu sindromul Down, imperfecte și tocmai de aceea iubite.
Există și studii științifice care arată că persoanele extrem de frumoase, aproape de perfecțiune, nu sunt privite cu încredere, percepția e că nu te poți baza pe ele. Însă cele imperfecte stârnesc simpatie, toți se recunosc în ele, fiecare dintre noi avem oarece problemă și știm că lumea reală e departe de a fi fără riduri sau cicatrici.
Așa că urechile mari, fețele lunguiețe, ochii cu strabism și linia corpului din topor fac furori.
Exemple?
Winnie Harlow, manechin de culoare, suferă de vitiligo și declară: ”Sunt mândră pentru că am demonstrat că se poate și fără prejudecăți, ajut lumea să-și schimbe percepția despre frumusețe.”
Diandra Forrest mărturisește împotriva percepției negative asupra albinismului, la fel și Ruby Vizcarra, ultima era numită ”monstru” sau ”fantomă” în copilărie datorită pielii fără de culoare și a părului galben, decolorat. Traumele psihice s-au vindecat pe pasarelele de modă.
Rain Dove și Tess Holliday au trăsături androgine, au mii de susținători în social media și aruncă în aer toate prejudecățile, luptă pentru ca femeile să se simtă bine în propria piele, indiferent de defecte.
Melanie Gaydos suferă de o boală genetică, oasele au fost afectate, a rămas fără păr și fără dinți, dar seninătatea privirii și naturalețea cu care și-a acceptat problemele atrag privirile, chiar dacă este în cărucior cu rotile.
Katie Meade, tânără cu sindrom Down, este mai mult decât bucuroasă să defileze cu rochițe și fuste moderne, pe tocuri, zâmbind victorioasă în fața lumii care începe să creadă că diversitatea e o binecuvântare.
Articol scris de Liliana Angheluță