Era nelipsită de la masa de Revelion, o pregătea bunica, tot ea săraca, avea răbdare, aşa că toate treburile migăloase îi erau dedicate.
De fapt, nu e nimic migălos, aşa ni se părea nouă pentru că titirea orice făcea, avea mare grijă la tot, cămăruţa ei cu sobă cu plită şi cuptor se umplea de arome, mirosea a coajă de lămâie, a bun şi dulce.
Apoi ne dădea afară, voia să rămână singură să ascundă răvaşele.
De cele mai multe ori punea bănuţi, dar şi câte o bancnotă, să se bucure norocosul care o găsea mai tare.
Iată cum o pregătea!
Punea într-un castron 100 ml de apă uşor călduţă, 200 grame de făină şi un praf de sare. Frământa şi lăsa aluatul la odihnit vreo jumătate de oră.
În timpul ăsta pregătea umplutura, amesteca un kg de brânză de vaci cu vreo 3 sau 4 ouă, punea vreo 7 linguri de zahăr, coajă rasă de lămâie, de portocale, vanilie, amesteca totul şi gusta.
La gustat ne băgam şi noi, pretextând că mai trebuie zahăr, ca să mai gustăm din nou. Dacă umplutura era prea moale adăuga o lingură sau două de griş. Apoi ungea o tavă cu unt, tapeta cu făină şi-ncepea să-ntindă foile, trei în total.
Foile erau un pic mai mari decât tava, ca să poată răsuci spre interior marginea lor, să nu iasă umplutura. Aşa că punea o foaie, apoi un strat de umplutură, altă foaie şi tot aşa, răsucind marginile. Înainte să ne pună ultima foaie ne dădea afară din cameră, trebuia să pună răvaşele. Unii le pun şi după coptură, ridicând niţel prima foaie.
Dar ce sunt răvaşele?
Urări de bine, comice sau nu, scrise pe bileţele şi împăturite în hârtie de copt, se introduc binişor în partea superioară a plăcintei.
Pot fi şi bănuţi, cum spuneam mai devreme.
Iată un exemplu de bileţel hazliu:
“Vrei să ştii ce îţi rezervă anul viitor? Mănâncă şi nu cerceta, oricum nu îl poţi schimba!”
Imaginaţia fiecăruia e liberă, mesajele pot fi de dragoste, de prietenie sau pur şi simplu urări de bine. Oricum, de câte ori bunica aducea la masă plăcinta ei cu răvaşe, ne înveseleam cu toţii şi mâncam cât mai multe bucăţi, dornici să găsim surprizele ascunse de ea.
Ceea ce nu reuşeam să văd cu mulţi ani în urmă, am aflat ulterior: plăcinta se unge cu ou bătut înainte să fie dată la cuptor şi, când o scoateţi, acoperiţi cu un ştergar umed, să se păstreze frăgezimea ei la suprafaţă.
În rest, numai de bine şi răvaşe plăcute!
Articol scris de Iuliana Zamfir