Omenirea a început să se hrănească acum sute de mii de ani cu ierburi, cu plante. Mult mai târziu au învățat primele ființe umane să vâneze, să pescuiască, dar pentru o bună bucată de timp doar verdele i-a ajutat să supraviețuiască.
Încetul cu încetul au început și să cultive ceea ce credeau ei că le priește, că le satură foamea, primele fiind grâul și varza. Bineînțeles că grâul de azi folosit pentru obținerea pâinii cea de toate zilele, este rezultatul unei industrii care a ales mereu soiurile performante, acelea ce generează cea mai mare producție la hectar.
Și totuși, de ce pesticide?
În acest proces, evident că s-a pierdut calitatea și rezistența, semințele selecționate în permanență dând naștere unor plante care nu mai au puterea să lupte cu dăunătorii.
Au apărut, așadar, pesticidele de orice fel. Otrăvim pământul ca să ne poată hrăni, otravă ce ajunge și în sângele nostru. Defrișările, chimicalele, poluarea din aer și apă, cultivarea intensivă a doar anumitor specii au dus la dispariția altora. Ca reacție, un curent care s-a născut în ultima perioadă este reprezentat de către acei oameni care încearcă să readucă la viață specii uitate de plante, rezistente, gustoase, hrănitoare. Sunt oameni care adună semințe, le păstrează cu sfințenie, le seamănă, îngrijesc plantele noi și se bucură de câte ori reușesc să salveze o specie, pentru că și plantele dispar, nu numai speciile de animale.
Alacul, planta îngerilor, salvat!
Alacul este cea mai veche specie de grâu, încă existent și cultivat. Interesul pentru acest soi despre care unii spun că e planta îngerilor a crescut în ultimii ani. Asta și pentru că ne-a hrănit dintotdeauna.
Prin ce se deosebește de grâul normal? Bobul are un înveliș care funcționează ca o platoșă împotriva poluării și a dăunătorilor, motiv pentru care cultivatorii de alac nu trebuie să folosească chimicale pe propriul teren.
În momentul măcinării, respectivul înveliș a nu se îndepărtează. Rezultatul? O făină bogate în fibre, indicată pentru cei care au probleme cu colesterolul.
Făina de alac abundă în vitamina E și magneziu, ajută la reducerea diabetului de tip 2, dar conține și niacină, o substanță importantă în prevenirea bolilor cardiovasculare.
Studiile au demonstrat că introducerea în alimentație a produselor de panificație din făină de alac ajută femeile în menopauză să îndepărteze riscul apariției cancerului la sân.
Mai mult decât atât, cantitatea de gluten este mai mică decât în cazul grâului obișnuit, ceea ce duce la o digestie mai bună și la micșorarea problemelor celor care suferă de colon iritabil.
Dacă se cultivă?
Da, a reînceput cultivarea alacului. Tinerii agricultori, aflați în avanpostul întoarcerii la lucrurile bune, curate și valoroase din alimentația noastră, o consideră o alternativă, dar trebuie știut că producția la hectar este mult mai mică decât a grâului actual.
Pe de altă parte, prețul cu care se vinde alacul este mult mai mare decât al grâului obișnuit, așa că ceea ce se pierde la hectar se câștigă la preț.
Și, cum tendința umanității este de a se întoarce spre simplitate, să ținem cont mereu că alacul e grâul preistoric. Mai simplu și mai ”acasă” decât atât, nu se poate.
Articol scris de Liliana Angheluță