”De cele mai multe ori ruptura de ligament încrucișat anterior se asociază cu ruptura ligamentului colateral și a unuia dintre meniscuri. Un pacient care le-a dobândit pe amândouă face gonartroză în 8 maximum 10 ani! De aceea este foarte bine ca în cazul în care o persoană, sportivă sau nu, suferă un traumatism la nivelul genunchiului să se prezinte cât mai repede la specialistul ortoped” – explică dr. Gabriel Ștefanescu, ultraspecializat în chirurgie artroscopică, chirurgie ortopedică și traumatologică și endoprotezare articulară, pe care l-am invitat să ne ofere lămuriri suplimentare despre această afecțiune a genunchiului.
Întrucât ruptura de ligament încrucișat anterior al genunchiului (LIA) este mai frecventă la persoanele care fac sport, dar nu numai și poate fi tratată în mai multe moduri, facem acest demers de a vă oferi informații direct de la sursă pentru a lua cea mai bună decizie în cazul în care vă confruntați cu o asemenea afecțiune.
Iată interviul realizat.
Care sunt factorii care duc la o ruptură de ligament încrucișat anterior?
”Ligamentul încrucișat anterior este cheia de boltă a stabilității genunchiului, iar articulația genunchiului este una dintre cele mai complexe din corpul uman. Ea este formată din trei oase: femurul, tibia și rotula sau patela. Rotula este poziționată în fața articulației și are rol protector, iar cele trei oase sunt interconectate prin ligamente. Acestea acționează ca niște sfori care țin oasele în contact și stabilizează genunchiul.
Viața ne pune în tot felul de situații și nici una nu poate fi complet anticipată. De obicei un context sportiv poate genera o ruptură de ligament încrucișat anterior, deci cei ce practică sporturi sunt cei mai vizați, dar nu numai! I se poate întâmpla oricui dacă se întrunesc câteva condiții nefavorabile. Și mai trebuie spus că atunci când se produce o ruptura de ligament încrucișat anterior de obicei sunt lezate și alte structuri de la nivelul genunchiului cum ar fi menisc/cartilaj articular/ligamente – de aceea tot contextul medical trebuie bine evaluat de către specialist, subliniază interlocutorul nostru.
Doar un traumatism puternic produce ruptura de ligament încrucișat?
În general, da! Ligamentul încrucișat anterior se poate rupe când ai un impact foarte mare la un contact cu altcineva, cum se poate întâmpla în rugby, la opriri și decelerări bruște în timpul unei alergări, la schimbările rapide de direcție sau la o aterizare incorectă din săritură.
Și dacă gândul ne duce automat la sportivii bărbați cum ar fi schiorii, rugbiștii, atleții care practică diverse tipuri de sărituri care sunt, de regulă, mai susceptibili la ruptura de ligament anterior a genunchiului, să știți că nici femeile nu sunt scutite! În ultimele două decenii a crescut participarea femeilor la atletism, maratoane, alergări de toate tipurile…Am văzut în statistici o incidență de două până la opt ori mai mare a leziunilor la femei decât la bărbați! Și nici măcar nu este nevoie să există lovitură prin contact cum se întâmplă în cazul acestora. Cele mai multe rupturi se produc în timpul activităților de decelerare, cum ar fi aterizarea dintr-un salt sau tăierea. Se presupune ca acest lucru se datorează diferenței de condiție fizică, forță musculară, control neuromuscular, dar și laxității ligamentare care este mai mare la femei și a efectelor estrogenului asupra proprietăților ligamentelor. Despre acest lucru am mai vorbit, nu voi insista în acest moment dar vă asigur că o să revenim într-un interviu ulterior, promite ortoped Gabriel Ștefănescu .
Există niște simptome care pot duce la suspiciunea de rupere a ligamentului încrucișat anterior?
În principiu, da, dar ele sunt comune și pentru alte situații critice de tip ortopedic. Este de la sine înțeles că trebuie să mergem la specialist pentru diagnosticul corect.
Până să ajungă la medic, pacientul poate fi alertat de următoarele simptome: pocnete și dureri la nivelul genunchiului, senzația că ”nu mai duc picioarele”, inflamație. De asemenea, bolnavul nu poate executa o mișcare completă de flexie/extensie, se deplasează cu greutate și resimte durerea și inflamația la nivelul întregii articulații, disconfort în timpul deplasării, etc. Inflamația poate scădea în următoarele 24 de ore dar aș zice că mai degrabă acesta nu e un lucru bun pentru că-l determină pe pacient să întârzie prezentarea la medic crezând că situația e depășită, ceea ce nu e adevărat și agravează lucrurile!
Și dacă bolnavul cu rupere de ligament nu merge la doctor ce se poate întâmplă?
Din practică rezultă că ruptura de ligament încrucișat anterior se asociază cu ruptura ligamentului colateral și/sau a unuia dintre meniscuri. De aceea, a nu merge la specialistul ortoped pentru diagnostic și tratament adecvat înseamnă gonartroză sigură, în mai puțin de 8-10 ani, ceea ce duce la un genunchi complet nefuncțional, în cele din urmă.
Există tratamente eficiente pentru ruptura de ligament încrucișat anterior?
Există mai multe tehnici de reconstrucție, fiecare cu avantaje și dezavantaje. În mod comun se folosește autogrefa, adică să lucrezi, cum s-ar spune, cu ”materialul clientului” și care înseamnă prelevarea fie din tendonul rotulian, fie din tendonul ischiogambierilor.
Ca chirurg și eu folosesc autogrefa, NUMAI dacă pacientul optează pentru aceasta și nu înainte de a-i vorbi și a-i descrie pe larg toate opțiunile. Din acest punct de vedere recomandarea mea este de a se folosi tehnica L.A.R.S.
Aceasta este o tehnică ce prezintă multe avantaje, pe care le prezint punctual, pe îndelete fiecărui pacient, dar vreau să subliniez că reprezintă PRIMA indicație terapeutică dacă pacientul a mai suferit în trecut o intervenție de autogrefare. Recuperarea este mult mai rapidă și nu există riscul de a ajunge din nou la operație după 7-8 ani, ceea ce în cazul ligamentoplastiei prin autogrefă este foarte probabil, deci nu e de dorit!
Există și dezavantaje la tehnica L.A.R.S.?
Este o operație mai complicată și cel mult acesta ar putea fi socotit un dezavantaj pentru chirurg, dar problema nu se pune așa deoarece asta este misiunea noastră. Greu sau ușor suntem datori să facem tot ce putem mai bine pentru pacient. De exemplu dacă în timpul intervenției se constată și alte leziuni adiacente complexitatea intervenției se mărește, bineînțeles, ca și durata acesteia. Există câteva riscuri care se descriu și acestea în amănunt pacientului, si mă gândesc la posibilă o infecție articulară dacă este cantonat un microb pe ligamentul respectiv, dar un chirurg care își face cu strictețe treaba de la A la Z nu va se va confrunta cu o asemenea situație! Personal, nu m-am confruntat cu genul acesta de consecințe! Desigur că pacientul trebuie să fie înștiințat de către medic cu privire la riscurile posibile, iar eu unul insist în a acorda toate explicațiile și toate răspunsurile de care are nevoie pacientul.
Este o intervenție de lungă durată?
În mod normal sunt necesare 1-2 ore pentru acest tip de intervenție artroscopică, în funcție de amploarea și procedurile adiționale necesare, iar durata spitalizării poate să fie de 1-3 zile, ușor mai mult, de la caz la caz. Recuperarea prin tehnica L.A.R.S. durează 6-8 săptămâni, semnificativ mai puțin decât cea prin ligamentoplastie cu autogrefă.
În final vreau sa subliniez apăsat că este foarte importantă aderența pacientului la programul de recuperare, iar respectarea indicațiilor ortopedului și ale kinetoterapeutului reprezintă o verigă importantă din succesul intervenției chirurgicale.
Cum vă pot găsi pacienții?
Pacienții și toti cei care doresc să primească sfaturi medicale de sănătate mă pot găsi pe virtual pe pagina mea de facebook dar și pe blogul meu dr.stefanescu.ro.
Ambele sunt create pentru a veni în sprijinul pacienților de sferă ortopedică care doresc să trateze afecțiuni ale aparatului locomotor (oase, articulaţii, tendoane, muşchi, nervi, etc) dar și a adulților sănătoși sau a tinerilor sportivi interesați de prevenție și însănătoșire/recuperare după un traumatism.
Pacienții care doresc o consultație pentru că se recunosc în simptomele de mai sus, dar și cei care doresc o evaluare a stării de sănătate ortopedică, se pot programa la 0726.282.654. Programul meu de lucru este următorul:
- Spitalul Medicover București, luni / miercuri / joi între 8-13 și marți / vineri între 15-20
- Regina Maria – Policlinica Băneasa, luni / miercuri între 14-20 și vineri între 8-14.
Interviu realizat de Adriana Caranfil