Așa spunea soacră-mea când era vorba de pomenile familiei. Făcea o listă cu oamenii pe care să-i cheme la masă, împărțea pe hârtie ce avea de împărțit după aceea, dar avea grijă ca rudele să aibă ce-i…
Despre “împărăteasa” de soacră-mea
Era o femeie simplă, o ţărancă care te privea drept în ochi şi te-njura în faţă dacă meritai. Tot dacă meritai îţi dădea şi oul de sub găină, se apuca repede să frământe turte, spărgea câteva nuci, sc…
Ne-am născut cu banu-n mână!
Ai de toate-n casă, nu-ţi lipseşte nici pâinea, nici uleiul, nici săpunul, în frigider sunt brânzeturi şi ouă, lapte şi vreo două fructe, ai putea sta liniştită măcar o zi, ai putea citi sau călca sau…
Banu-i ochiu’dracului!
Soacră-mea ţinea banii sub covorul din camera bună. Avea o pensie mică, de vreun milion de lei vechi. Muncise la CAP, cu ziua, şi doar nu în toate zilele mergea la câmp. Dintr-un an întreg, poate doar…
Să punem de-o mămăligă!
Se cam lua în râs treaba asta, cu mămăliga! Orăşenii erau aşa, cu nasul pe sus, se-nvârteau printre magazine şi se plimbau prin parcuri, lucru ce li se părea grozav în comparaţie cu viaţa de la ţară. …
Eram fericiţi! Nu tânjeam după mobile, ci după cărți
Ne-am vândut sufletele pentru o bunăstare aparentă, pentru covoare şi blugi, pentru maşini de spălat noi şi adidaşi. Ne-au fascinat marile magazine, rafturi întregi cu mii de produse odată inexistente…
Soacră-mea
Era una dintre acele femei care primesc flori o singură dată pe an. Sau nici atât. Vara era la prăşit, iarna – la ţesut covoare şi cuverturi. Crescuse cinci copii singură, crescuse şi copiii copiilor …