Robert Grigoraș e un tânăr fericit acum, dar în urmă cu câțiva ani se simțea distrus. Trecea printr-o puternică depresie deoarece își pierduse un braț! La doar 24 de ani, muncind în fabrică, o secundă de neatenție l-a târât în mijlocul unor roți imense. De-abia a reușit să-și salveze viața, de fapt alții au făcut-o, oprind mașina și chemând imediat ambulanța. Din nefericire, brațul nu a putut fi salvat!
Și Robert, în ciuda îngrijirilor și a iubirii cu care înconjurat, și-a văzut viața închisă, întunecată, terminată! La un moment dat a căzut într-o apatie totală, iar apatia s-a transformat repede în depresie. A ajuns să considere că nimic nu mai are sens.
Norocul lui a fost că un prieten l-a dus, cu insistențe mari, la un manej. Acolo a călărit pentru prima dată și i-a plăcut atât de mult încât a vrut să se mai ducă o dată. Calul nu-l întreba nimic, nici de ce are un singur braț, nici dacă suferă încă, nu vroia să știe nici ce anume are de gând să facă mai departe. Demn, tăcut, îl privea cu acei ochi mari de parcă ar exista undeva o altă lume, cea pe care Robert începea s-o vadă. Acum participă la curse, are caii săi pe care-i îngrijește singur, are propriul manej și organizează cursuri de călărit. A uitat de depresie, s-a deprins să facă totul cu o mână și viața i se pare din nou frumoasă. Îmi spunea că oamenii își dau seama târziu că nu ei călăresc caii, ci ei îți dau senzația că pot fi stăpâniți.
Caii impun respect, dar îl și oferă. Cum ajută hipoterapia
Încă din anul 400 î.e.n. Hipocrate recomanda lungi plimbări cu calul în scop medical.
Astăzi, terapia cu cai este folosită peste tot în lume pentru tratarea stărilor depresive, a autismului, a sindromului de izolare socială, a stărilor de anxietate sau a insomniei, cercetătorii demonstrând îmbunătățirea evidentă a condițiilor de sănătate a celor care folosesc hipoterapia. Raportul afectiv care se crează între om și acest animal impunător determină și creșterea respectului de sine, alungând implicit tristețea, depresiile, anxietatea.
Calul are nevoie de îngrijiri speciale. El devine repede centrul atenției pentru cei care se ocupă de el. Crește astfel exponențial sentimentul de responsabilitate generală, iar faptul că efortul este răsplătit creează o stare de fericire greu de egalat.
Astăzi terapia cu animale e cunoscută și folosită în toată lumea. Deși în România încă sunt foarte mulți cai în gospodăriile țărănești – unde cel mai adesea sunt folosiți pentru tracțiune, neștiindu-se ce comori de iubire și respect pot dărui – hipoterapia ca domeniu se află la începuturile sale.
Astăzi, chiar și în România este considerată una dintre terapiile cu nenumărate beneficii pentru copiii cu dizabilități motorii, probleme de relaționare sau limbaj, fiind folosită ca metodă importantă de recuperare.
Articol scris de Liliana Angheluță