Hoțul de cuvinte este un film pentru cinefili. Are un scenariu original și o intrigă de mare finețe, o coloana sonoră redutabilă și un joc actoricesc nuanțat. Distribuția câștigă nelimitat prin prezența lui Jeremy Irons.
Cum este să te bucuri de dulceața succesului, să fii admirat fără rezerve, să ai o frumusețe alături de tine, în pat, și să câștigi, nu doar admirația lumii literare, ci și banii care curg odată cu prestigiul? Superb, nu? Ei bine, asta i se întâmplă lui Bradley Cooper un tânăr scriitor aproape falit din punct de vedere literar, căruia îi cade în mână un manuscris anonim, pe care i-l publică un editor care-l găsește genial.
Din aburii unui trecut care părea îngropat, apare un bătrân, jucat magistral de Jeremy Irons. În tinerețe, în anii celui de-al doilea război mondial, acesta a trăit la Paris și pentru că a traversat tragedii personale cărora neștiind să le facă față, le-a exorcizat prin scris. N-a făcut decât să-și aștearnă furtunile conjugale, dar pentru că scrijelea hârtia cu viață adevărată, rezultatul a fost unul excepțional.
Oare va exista primejdia ca tânărul scriitor sa fie demascat oribil și făcut de râs în fața aristocrației literare a vremii? Pentru o clipă, ca spectator, te aștepți la un asemenea deznodământ. Dar nu, filmul e mult mai interesant de atât. Bătrânul nu-i cere nimic scriitorului aflat în glorie. Din avanpostul înțelepciunii în care se află, îl lasă pe Rory să-și dezbată de unul singur problemele morale, estetice și sufletești, generate de furtul comis.
Scenariul filmului este captivant, iar virtutea sa cea mai mare este aceea că te ademenește să te pui în pielea personajului, să-i dezbați dilemele, să-i proiectezi alegerile ca și când ar fi ale tale.
Jeremy Irons este egal cu sine însuși în perfecțiunea sa actoricească, la fel cum a fost în Borgias sau în Lolita, în Betrayal, dar mai ales in Madame Butterfly.
Hoțul de cuvinte, un film care trebuie văzut!
Recenzie de Adriana Caranfil