Periodic, mi se face dor de Assisi. L-am vizitat de multe ori, dar nu mă satur niciodată, nu-mi ajunge lumina pe care o emană!
Se înalţă maiestuos şi serafic pe coasta muntelui Subasio, într-o panoramă dulce, la doar jumătate de oră de Perugia, important oraş al Italiei centrale. Vechimea acestei aşezări e uluitoare, există urme de viaţă încă din neolitic, dar este atestat efectiv prin anii 300 î.e.n.
De unde vine lumina de care vorbeam? …De la Sfântul Francisc! Aici s-a născut, aici a trăit, ca un tânăr oarecare, până în ziua în care s-a dedicat credinţei în felul său unic: s-a îmbrăcat doar cu o pânză aspră de sac şi a început să vorbească lumii despre dragoste, iertare, despre iubire faţă de tot ceea ce ne înconjoară.
În deplină sărăcie şi umilinţă, a arătat tuturor că fericirea nu vine din valorile materiale. Ci din spirit! Assisi trăieşte în jurul acestui sfânt, ale cărui urme sunt pretutindeni.
Catedrala Santa Maria dei Angeli adăposteşte prima bisericuţă reparată chiar de mâinile sfântului – Porziuncola! Pelegrini din toată lumea vin pentru a se ruga în acest loc!
Basilica Sfântului Francisc este o adevărată operă de artă şi face parte din Patrimoniul Umanităţii. Vitralii colorate, pereţi şi cupole pictate de Giotto, relicve din viaţa pământească a sfântului şi, bineînţeles, mormântul său; emoţionează mulţimea de suflete care se roagă în tăcere.
Întemeietor al Ordinului Franciscanilor, Sfântul este iubit în lume! Pentru simplitatea, sărăcia, modestia şi dragostea lui!
Şi Assisi reflectă această dragoste!
Casele din piatră, pline de flori, cu perdele brodate la ferestre, te farmecă imediat. Pretutindeni vezi călugări franciscani, recunoscuţi ca fiind bonomi! Pentru că spiritul ordinului religios e ‘‘iubeşte viaţa şi bucură-te azi de ceea ce-ţi oferă Creatorul!”
Străzile oraşului sunt pline de tarabe cu suveniruri, prăvălii cu produse tradiţionale te invită să le treci pragul, restaurante micuţe, pizzerii şi plăcintării care să potolească foamea tuturor. Nenumărate sunt pensiunile şi micile hoteluri situate pe străduţe antice din piatră…
În Assisi vin mii și zeci de mii de persoane anual. Multe revin însă, pentru ca și lor, ca și mie, ni se face dor de acea lumină!
Articol scris de Liliana Angheluță/foto Nicola d’Alessio