Dana are 60 de ani împliniţi de curând.
Ultimii 12 i-a trăit şi muncit în Italia, îngrijea o bătrânică.
Nu e uşor să stai 24 h închisă în casă cu un bătrân care, de regulă, suferă de demenţă senilă, te cheamă de trei ori pe minut, uită că i-ai dat deja să mănânce, crede că nu e acasă la el şi tot vrea să plece nu se ştie unde.
Nu e uşor să îngrijeşti un bătrân fiind la dispoziţia lui mereu, chiar şi noaptea când te trezeşte de cinci ori doar ca să afle ce oră e şi uneori, la două noaptea, să-ţi ceară să-i faci o cafea sau o supă.
Ei, bătrânii, nu mai au noţiunea timpului, nici a spaţiului, casa lor nu seamănă cu amintirile, de regulă îşi amintesc case în care au locuit cu 50 de ani în urmă, prezentul nu-i interesează, doar trecutul.
Îşi caută părinţii de parcă ar fi copii şi nu cred când le spui că s-au dus de multă vreme în cealaltă lume.
Dana s-a luptat 12 ani cu aşa ceva, e dintr-un sat din judeţul Buzău:
- Toată viaţa n-am ştiut altceva decât să prăşesc, să fac curat la porci, să strâng fasolea, să tai porumbul, asta am făcut, numai cu sapa-n mână am stat. Că bărbatu-meu zăcea beat şi trebuia să le fac eu pe toate. O maşină de cusut mi-am dorit mereu, când eram mică, înainte să mă mărit, dar ai mei au spus că nu-mi trebuie, să fac nunta şi copii şi să intru-n rândul lumii.
Aşa erau timpurile, se măritau fetele de tinere şi nu mai ştiau nimic altceva.
În Italia a priceput Dana că ar fi putut trăi altfel, târziu, da.
A divorţat, şi-a ajutat copiii să se aşeze la casa lor, le-a dat şi le-a dăruit, acum sunt mari, unul dintre ei a rămas în sat, cu sapa-n mână şi ochii după găinile din curte.
Altceva nu e de făcut pe acolo, treabă e, dar nu ies bani din asta, doar cât să trăieşti de azi pe mâine.
Dana are 60 de ani, spuneam, aşa c-am întrebat-o:
- De ce nu te tragi acasă acum? Ai putea să-ngrijeşti acolo un bătrân sau doi, acum ai învăţat cum se face, ai câştiga un ban acolo şi-ai sta liniştită acasă la tine.
S-a uitat lung la mine şi mi-a răspuns:
– Nu mai sunt bătrâni la noi în sat, au murit şi noi, ăştia de 60 de ani, suntem prin lume, unde ne-o prinde boala acolo rămânem. Nu mai e lume prin sat, acolo ori eşti bun de muncă ori mori repede.
Articol scris de Liliana Angheluță