Să recunoaştem că avem acest obicei, de a nu arunca nimic, de a ţine în casă orice lucru, chiar nefolositor, doar pentru că ne gândim că, vreodată, am putea avea nevoie de el.
Acumulăm pungi, punguţe, cuie strâmbe, ţinem ani în şir haine vechi în dulap, pe rafturi şi-n podul casei depozităm orice, bucăţi de scânduri, şipculiţe, pantofi uzaţi, bibelouri pe care nu ne-ndurăm să le aruncăm, căni ciobite care ne-au fost dragi odată şi cutii cu vopsea uscată. Se numeşte disposofobie şi, în formele grave, îngroapă efectiv un om sub propriul cumul de obiecte.
Am cunoscut o familie care suferea de boala asta, deseori asociată cu mania cumpărăturilor.
Achiziţionau mereu tot ceea ce era mai ieftin prin magazine, în oferte, bluze, bluziţe, vase pentru flori şi castroane, casa lor era plină de cutii mari şi mici, de saci şi pungi încă nedesfăcute, garajul era şi el plin, uneori duceau jos câteva pungi şi mai înghesuiau pe unde puteau, dar alte obiecte noi ajungeau în casă.
Treaba asta a durat ani de zile, iar când bătrânul s-a îmbolnăvit şi avea nevoie de cărucior cu rotile pentru a fi transportat, s-au izbit de problema spaţiului. Nici gând însă să arunce ceva, să se elibereze, pur şi simplu s-au mutat, aveau o altă casă în periferia oraşului!
Deseori, teama de a arunca obiecte se declanşează în urma unei depresii, este de fapt teama de a fi singur, abandonat, caz în care persoana se înconjoară de obiecte care-i dau un sentiment de siguranţă.
Raportul dificil cu părinţii, deziluzii sentimentale şi incapacitatea de a-şi ordona viaţa şi, respectiv, casa, iată tot atâtea motive de a te alege cu un dezechilibru care afectează inclusiv igiena şi siguranţa.
Practic, se blochează căile de acces spre bucătărie sau baie, coridoarele se aglomerează, hrana din frigider se păstrează peste limita normală, până când mucegăieşte, traiul într-un asemenea mod devine obositor şi periculos.
Un pic din această fobie avem fiecare însă. Ne temem să rămânem ”fără…”. Nu contează fără ce, important e să avem, să deţinem.
Culmea e că, de multe ori, uităm unde păstrăm toate acele lucruşoare “puse bine” şi, dacă ne trebuie, fugim repede să cumpărăm, e mai simplu.
Aşa că avem de ales: ori învăţăm să aruncăm ceea ce nu ne trebuie, ori riscăm să ne aglomerăm casa, viaţa şi sănătatea.
Articol scris de Liliana Angheluță