Multe vacanţe am mai traversat!
Zile lungi, plictisitoare, în care nu faci altceva decât să te târâşti în urma ta, cu creierul amorţit de căldură.
Sunt şi vacanţele active, cele în care-ţi legi şorţul la brâu şi-ncepi să coci vinete, să baţi covoare, să răsuceşti casa-n timp ce dai cu lingura-n marmeladă!
Borcane, borcănele, gogoşari, castraveţi, zacuscă şi parfum viguros de ceapă – regină!
Sunt vacanţele organizate, aşteptate şi plănuite în detaliu, ban cu ban, un an întreg. Toate planurile nu exclud emoţia din ziua precedentă când verifici valiza – simbol al aventurii ce stă să-nceapă: periuţa de dinţi, creme, pijamaua cea nouă…nimicuri fără de care ar sări în aer voioşia!
Care voioşie?! Cea pentru care ai muncit un an întreg.
Acum e momentul, trebuie neapărat să te distrezi, să te relaxezi!
Şi-ţi impui s-o faci! Te păcăleşti că apa mării e numai bună, te faci că nu auzi ţipetele stridente ale copiilor tuturor, bucuroşi de libertatea de a ţopăi în voie!
Nu reuşeşti nici măcar să dormi mai bine…ba manele, ba claxoane, ba te ustură pielea.
Mai sunt însă şi vacanţele neaşteptate: zile pe care nu le-ai plănuit şi nu ai avut nici măcar habar de cât de bine îţi va fi.
Eu una m-am trezit odată să mă duc la gârlă! La ţară, la soacră-mea.
Trecea gârla asta prin spatele satului şi era limpede, curată şi încetişor curgătoare.
O traistă cu porumb fiert, câteva zarzăre din copac şi nişte gogoşi reci, rămase din ziua de dinainte. O sticlă cu apă şi ..la drum! Prăfuit, ce-i drept.
Un mal argilos, la fel ca şi fundul apei înalte doar până la brâu!
O apă caldă şi-un câmp de porumb plus câţiva nuci care străjuiau pe acolo.
Atât.
Tot într-o bălăceală am ţinut-o şi tot într-o hăhăială!
Nu erau cioburi de sticlă, nu erau pietre colţuroase, nu era nici măcar plajă!
Nu trebuia să stau cu gura pe copii…că eram ocupată rău de tot şi eu!
Şi-ntre o bălăceală şi alta, între o gogoaşă şi alta, am petrecut cea mai relaxantă zi de vacanţă! Nici nu mai ştiam ce zi a săptămânii trăiam!
Habar nu aveam că te poţi distra şi când nu trebuie să o faci!
Multe vacanţe am mai traversat.
Dar în acea zi am învăţat că bucuria vine singură şi chiar mai bine dacă nu e planificată în detaliu.
Am învăţat că viaţa nu aşteaptă să ai tu timp de ea…şi că e suficient să devii niţel copil!
Articol scris de Liliana Angheluță/foto Nicola d’Alessio