Cum să creşti copiii altuia

Banner Film Experience

tata-vitregTatălui meu nu i-a fost uşor.

Era un venetic pentru lumea din oraş, nu avea rădăcini acolo, ci în Basarabia, umblase apoi de mic prin toată lumea mult prea largă pentru el.

Erau vremuri tulburi, foamete, oamenii se suiau în trenuri chiar dacă nu ştiau bine unde vor ajunge, căutau doar să facă ceva cu mâinile lor, în schimbul unui săculeţ cu grâu.

Şi tata avea mâinile bătătorite.

Tot umblând el aşa, dădu de mama, văduvă, cu doi copii. Nu s-a gândit prea mult, s-a apucat să ne crească…

Ca şi cum am fi fost ai lui.

Cu mâinile alea ne umbla prin ghiozdan să vadă ce făceam la şcoală, cu aceleaşi mâini ne repara bicicleta, crăpa lemne şi planta fire de roşii, bucuria lui era să avem de toate în curte, zmeură, prune, fasole verde şi pepeni, struguri dulci şi caise.

Când eram bolnavi ne făcea frecţie de ne ieşea aburul răcelii, când se termina anul şcolar ne împletea coroniţele din florile grădinii.

Ştiam că nu e tatăl nostru, dar nu ne păsa.

El ştia că ştim, dar nu aducea vorba. Nu i-a fost uşor însă pentru că, orice ar fi făcut, era mereu acea umbră, o îndoială, auzeam avertizări, primeam sfaturi de genul:

“Să ai grijă, nu ştii ce-i poate capul!”

Uneori auzeam prieteni de-ai lui sau cunoscuţi care-l întrebau cu mirare:

“Cum, mă, să creşti tu copiii altuia? Da’ori eşti prost?”

El prost nu era deloc, aşa a vrut, aşa a făcut.

Bărbăţia se dovedeşte şi aşa când iubeşti o femeie.

Uneori, la un pahar în plus şi la melancolie, scotocea într-un sertar şi scotea un bileţel scris cu creion chimic, din ăla albăstrui, muiat pe vârful limbii de mama lui.

Şi ne citea cu aer solemn, potrivit momentului:

“Dragul meu băiat, am auzit că te-ai însurat c-o femeie cu copii. Să ai grijă de ei, să nu-ţi baţi joc, să-i creşti ca şi cum ar fi ai tăi!”

Pe bunica nu am cunoscut-o, murise la puţin timp după ce scrisese bileţelul, dar ştiu că ne-a ocrotit.

Şi mai ştiu că mâinile tatei s-au bătătorit şi mai mult, pentru noi, mereu, până-n ultima zi.

Povestea asta e o lumânare aprinsă, undeva, acolo, sus, cu siguranţă e mulţumit că a făcut treabă bună.

Articol scris de Liliana Angheluță


Acest text este protejat de drepturi de autor. Este interzisă copierea sau reproducerea altfel decât este prezentat în Termeni și condiții.

Iti vor placea si...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

2 × one =