Mama înghiţise un nasture!

Banner Film Experience

pastileNu putea sta fără antinevralgic. Dacă nu avea în casă o lua deja durerea de cap.

La cel mai mic semn dezghioca pastila din învelişul ei – odată era de hârtie – şi-o zvârlea în gură rapid, apoi, c-o gură de apă, o înghiţea imediat.

Când eram mică şi-ntrebam, agăţată de mâna ei, unde mergem, primeam deseori acelaşi răspuns:

  • La “Farmacie”!

Lua câte trei sau patru pe zi, în fiecare zi. Săptămâni, luni, ani întregi de pastile dezghiocate şi înghiţite la repezeală. Le ţinea prin toate buzunarele, să fie sigură că le va găsi în orice moment al zilei.

Odată băgă repede mâna-n buzunar, luă, înghiţi, durerea de cap îi trecu.  Mai târziu înţelese că, de fapt, înghiţise un nasture din acela micuţ, alb, de cămaşă.

Fusese la fel de eficient!

Mai târziu, obişnuită cu consumul de medicamente, luam şi eu de tot soiul: de una, de alta, de dureri de spate, de inimă albastră… orice pare a avea un leac de cumpărat în farmacie.

Mama a murit cu rinichii praf.

Nu mai funcţionau de atâtea pastile înghiţite de-a lungul vieţii, erau plini de calculi, depozite de substanţe blocate. Pilule, antibiotice, analgezice, vitamine în loc de fructe, pastile cu calciu în loc de lapte, consumăm într-una, cu frenezie şi credinţa că toate relele vor dispărea, că vom deveni brusc sănătoşi, puternici, echilibraţi şi grozavi în toate cele.

Nu mai ştim să ne suportăm uşoarele indispoziţii!

Ne îndopăm repede cu ce-i mai bun pe piaţa farmaceutică, interesată, de altfel, să vândă bine.

Şi mai târziu, când am plecat din ţară, nu mai aveam antinevralgicul meu…dar  am trăit şi fără.

Așa am realizat că mi-au dispărut şi simptomele; fără medicamente nu se mai osteneau să mă zădărască.

Facem abuz, unii de-abia aşteaptă să încerce alte noi vitamine, mai complexe, mai pline de nu ştiu ce elemente, în timp ce totul ar putea fi atât de simplu!

Hrana sănătoasă, apa din belşug, mişcarea şi un somn odihnitor e tot ce ne-ar trebui.

Medicamentele par însă atât de la-ndemână încât nu ne putem abţine să nu le-nghiţim, rapid şi fără să gândim prea mult!

Articol scris de Liliana Angheluță


Acest text este protejat de drepturi de autor. Este interzisă copierea sau reproducerea altfel decât este prezentat în Termeni și condiții.

Iti vor placea si...

4 Responses

  1. Elena Leonte says:

    Bine ca nu iau pastile si sper sa nu am nevoie nici eu si nici familia mea.

  2. Goleanu Anisoara says:

    Din fericire, iau foarte rar pastile. Mama lua mereu antinevralgice,toata copilaria mea am vazut-o legata la cap si luind pastile. Dupa ce a iesit la pensie, a cumparat o capra,care a facut iezi…si a baut lapte de capra.Acum are 90 de ani (impliniti!) si n-o mai doare capul.Cred ca nu lua pastile din obisnuinta,cred ca era anemica, muncea prea mult.Avem medicamente la indemana, e bine, e si rau! Alegem noi ce sa facem si, daca alegem bine,facem ca mama: ne bucuram de batranete si de viata!

  3. ghelbere elena says:

    Pana a afla ca am hipertensiune arteriala si eu luam zilnic antinevralgice, algocalmine, orice numai sa-mi treaca durerea de cap. Aveam niste dureri groaznice,si daca vorbeam aveam impresia ca vorbesc din crestetul capului. Incepand tratamentul pentru HTA durerile de cap au disparut. Stiti ce este curios? Mereu vroiam sa inghit o pistila pentru durerea de cap cu toate ca capul nu ma durea. Inghititul pilulelor de cap pentru mine devenise o obisnuinta, erau ca un drog.

  4. (puiu) barbalata mirela says:

    Bine spus. Medicamentele ne sunt la indemana. Este mult mai usor si simplu sa luam pastile. De ce? Nu vrem durere, nu avem timp, ne hranim cu ideea ca pastila isi face efectul repede, etc. La servici ne trebuie ca de…..trebuie sa muncim.
    Viata de zi cu zi, stresul, sunt de vina dar si noi suntem responsabili/responsabile.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

six + fourteen =