Ne-am născut cu banu-n mână!

Banner Film Experience

cheltuitoriAi de toate-n casă, nu-ţi lipseşte nici pâinea, nici uleiul, nici săpunul, în frigider sunt brânzeturi şi ouă, lapte şi vreo două fructe, ai putea sta liniştită măcar o zi, ai putea citi sau călca sau ai putea să ieşi cu o prietenă sau cu copiii-n parc.

Dar nu, mereu ţi se pare că mai trebuie ceva, că neapărat trebuie să mergi la magazin, la cumpărături.

Ce să iei?

Ceva, orice, să simţi cum alunecă banul din mâna ta în cea a vânzătoarei, să ai senzaţia că poţi cumpăra orice, că eşti puternic pentru că poţi cumpăra, poţi decide şi alege.

Mai putem oare trăi fără bani? Adică fără impulsul de a cheltui?

Mi-amintesc că soacră-mea, femeie simplă, ţărancă amărâtă şi harnică, îşi trecea zilele cu o ciorbă de lobodă şi două ouă fierte, cu o roşie şi-o turtă coaptă în tigaie.

Când veneam noi de la oraş încărcaţi cu bunătăţi se speria de câţi bani am cheltuit şi dacă mai voiam să mergem la magazinul din sat îşi răsucea baticul şi-ncepea să ocărască:

-Proşti mai sunteţi! Da’ce, măi, nu se poate sta fără îngheţată? Da’ce, când aţi ieşit pe lume aţi ieşit cu banu-n mână? Ce nu v-ajunge? Mergeţi colea-n grădină, mâncaţi două roşii şi gata! Nu vedeţi că n-aveţi de nici unele dar cheltuiţi pe prostii?

Şi cam aşa e!

N-avem bani de-o carte, de-o excursie, de-un muzeu, nu ne îndurăm să ne facem un control de specialitate, nu ne permitem aia sau ailaltă dar dacă te uiţi în coşuri la ce cumpără lumea te cruceşti: bere şi Coca Cola, seminţe şi pufuleţi, snacks-uri şi sărăţele de ronţăit între mese, sosuri gata făcute şi fel de fel de chiţibuşuri din plastic, castronele sau căniţe luate aşa, doar pentru că-s colorate.

Ne-ncărcăm stomacul şi ne umplem casa cu prostioare de pus pe rafturi, apoi descoperim că n-avem suficiente rafturi şi tot aşa. Acumulăm obiecte şi cumpărăm biscuiţei doar de drag de a cumpăra.

Nu putem sta o zi fără să intrăm într-un magazin, cu cât mai mare cu atât mai bine, ne luptăm să trecem pe lângă alţii cu cărucioarele de cumpărături, cu cât e îmbulzeala mai mare cu atât simţim că trăim, că facem parte din viaţa oraşului, că uite, suntem acolo când bagă ăştia oferte, ştim să alegem şi decidem care măsline sunt mai bune şi care balsam de păr e mai ieftin şi mai grozav.

Ştim să alegem, să decidem, să cheltuim, să cumpărăm. Măcar o pungă de seminţe, să nu spunem c-a trecut ziua şi n-am băgat mâna-n buzunar.

Articol scris de Liliana Angheluță


Acest text este protejat de drepturi de autor. Este interzisă copierea sau reproducerea altfel decât este prezentat în Termeni și condiții.

Iti vor placea si...

1 Response

  1. Barbalata Mirela says:

    Imi pare rau, dar nu sunt in totalitate de acord. De ce? Pentru ca nu comparam timpurile. Aici gresim, tot traim in trecut in loc sa privim inainte si sa facem ceva in acest sens.
    Sa nu comparam o punga de seminte cu o consultatie la medic; doar pentru ca am rosii in gradina nu e bine sa mananc o inghetata!!!????
    Da, multi dintre noi nu se ingrijesc, nu merg la medic, dar marea majoritate dintre acestia nu mai au incredere. Nu este o scuza dar nici nu putem judeca/critica.
    Viata este scurta, anii din urma nimeni/nimic nu ti-i da, ei trebuie traiti/simtiti fara teama de a fi judecati.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

three + 5 =