– Doar ţi-am spus c-o să te iau de nevastă! Că dacă mă enervezi nici nu te mai iau!
Atunci luase prima palmă! Stătea nemişcată, crezând că nu-i adevărat.
Inima nu-i mai bătea, tăcea cu gând să n-o primească şi pe a doua.
El ţipa şi gesticula furios, agitând un pumn strâns prin faţa ei.
Da, ea greşise, nu trebuia să comenteze că el venise acasă beat… Era dreptul lui să stea un pic mai mult cu prietenii.
Se simţi nevrednică, preş, cârpă la picioarele lui, măreţul care voia să-i dea un nume şi-o familie.
– Şi dacă nu te iau eu… cine te ia? Nu vezi că eşti urâtă şi grasă?
Nici o lacrimă, nici o respiraţie nu întrerupea lanţul de cuvinte mustind de gunoi.
Mulţumit, el se trânti în pat, spunându-i că o iubeşte chiar dacă-l mai scoate din sărite uneori. Ea se linişti… marele şi puternicul… o iubea.
A doua palmă şi-a treia sosiră când el veni acasă pe la 1 noaptea, o trezi cu brutalitate şi-i ceru să-i încălzească mâncarea. Îi era foame, normal.
– Da’ ce, tu nu poţi să-ţi pui în farfurie?
O apucă de păr, o ridică din pat, palmele o luară prin surpindere, un brânci bine plasat o aruncă în colţul camerei; îşi ascunse faţa între mâini, se ghemui niţel şi şopti:
– Nu mai da, mă duc imediat în bucătărie.
Era vina ei.
La fel şi când ea se duse în vizită la mama fără să-i ceară voie lui. La fel şi când ieşi cu o prietenă la un suc, în loc să şteargă praful acasă.
El părea un păianjen care-i ţesea zilnic plasa şi care-i sugea viaţa şi sufletul. Ea, după un timp, nici nu se mai zbătea să iasă din plasa aia care-o sufoca pe zi ce trece.
Mă opresc aici. Povestea de mai sus se repetă des în căminele din România. Prea des! Psihologii ne învață să nu acceptăm statutul de victimă și ne învață să-i recunoaștem pe torționarii fizici și emoționali:
‘’Psihopatul, manipulatorul are o capacitate înnăscută de a subjuga şi controla victima. Singurul lucru care-l satisface e senzaţia de putere pe care o are când vede ochii măriţi de spaimă.
Tactica e relativ simplă: vorbele bune, promisiunile unei vieţi minunate alternează cu violenţe şi jigniri, cu acuzaţii şi interdicţii.
Va limita contactul femeii cu propria familie, cu părinţii ei, cu fraţii, cu toţi prietenii pe care-i avea odată. Izolată fiind, ea va trebui să facă exact ce spune el, nu va avea cui să se vaite şi nimeni nu o va putea sfătui să se elibereze.
Aşa zisa lui dragoste, controlul şi gelozia o fac să creadă că aparţine cuiva.
Nu ştie că, de fapt, el e gol, nu simte nimic, nu are sentimente, vrea doar să se impună prin orice mijloace…’’
Așadar, fugiţi de la început, fugiţi repede, imediat ce recunoaşteţi semnele.
Şi, în cazul în care aţi intrat deja în pânza veninoasă, căutaţi sprijin şi evadaţi, nu vă resemnaţi să trăiţi în genunchi.
Articol scris de Liliana Angheluță