Bineînțeles, Meryl Streep. Încă un rol memorabil, cel al lui Violet, încă o interpretare genială care dă consistență și vigoare unui filmul în care salutăm jocul actoricesc al Juliei Roberts.
O sinucidere surprinzătoare îi aduce împreună pe membrii familiei Weston, din Oklahoma.
Julia Roberts face un rol puternic, dar mai lipsit de relief prin comparație cu cel al mamei dominatoare, Meryl Streep. De fapt, sunt produse dovezi circumstanțiale care conduc la ideea că sinuciderea lui Weston este cauzată de caracterul imposibil al soției sale. Ea este cea care ține biciul cu care-i pocnește pe toți membrii familiei, într-o manieră nu lipsită de umor negru, să recunoaștem. Are cancer bucal – aluzia este evidentă – pare o pedeapsă de tip spiritual, o amendă divină pentru gura ei spurcată prin care curg adevăruri și imprecații, laolaltă. Suferă de dureri cumplite, fapt pentru care este dependentă de calmante. E mamă aspră și cinică a trei fete, foarte diferite una de alta.
Pentru că scenariul filmului are la bază piesa de teatru cu același titlu, beneficiară a unui Pulitzer, s-a considerat că filmul e prea teatral. Da, este static, dar acest aspect e prea puțin important. Contează drama ce emană din detalii, din conversațiile abrazive ale personajelor, din izbucnirile acestora. Tristețea Barbarei este reală atunci când îi trece prin cap că este posibil să-i semene destul de mult mamei sale, pe care o judecă nemilos. Se teme că poate e autoarea morală a eșecurilor din propria-i familie. Când își da seamă că este posibil să repete compulsiv atitudini ale maică-sii, îi cere acesteia socoteală! Crede că o să obțină o spovedanie. Speră, de fapt, la dreptul de a se vindeca. Însă Violet se încăpățânează să rămână părintele autoritar care nu permite să fie judecat. Mai mult de atât, scoată la iveală noi secrete întunecate care au potențialul de a da peste cap viețile tuturor.
O generație de femei poate preda ștafeta nefericirii, a mutilării sufletești unei alte generații, aceasta pare să fie unul dintre avertismentele filmului. Este ceea ce face că familiile să fie disfuncționale și creează cadrul potrivit pentru abuzuri emoționale.
Când victimele conștientizează pericolul iau distanță pentru a se salva, chiar cu prețul condamnării agresorului la singurătate veșnică.
Filmul a fost nominalizat la 2 premii Oscar și 2 premii Golden Globes.
Articol scris de Adriana Caranfil