Cineva mi-a spus că i se pare exagerat, că nu poate fi adevărat, dar eu ştiu că acum aproape 12 ani era deja coadă la frontieră, nenumărate microbuze sau maşini personale pline cu oameni.
Acum ceva timp se risca, cine pleca nu ştia unde va dormi, nu prea avea pe cine să se sprijine la nevoie. Bărbaţii dormeau “la părăseală”, adică prin locuri abandonate sau în păduricile de măslini, femeile intrau imediat la vreo bătrână, la muncă, doar să aibă acoperiş deasupra capului. Şi totuşi, aşa stând lucrurile, era coadă la frontieră, ca să nu mai spun de transportul aerian.
Acum ce să mai spunem? Fiecare dintre români are pe cineva în afară, mama, sora, un frate, un văr, un prieten, pot pleca liniştiţi, se pot orienta altfel, cer lămuriri pe grupuri sociale, află cum funcţionează lucrurile în altă ţară şi pleacă.
Statistica mi se pare reală. Şi s-o dăm încolo de statistică, problema e că se goleşte ţara, treptat, ritmic, zi după zi, oră după oră.
Sunt anumite zone, sate, orăşele de provincie, unde nu mai vezi lume pe drum, ici şi colo doar bătrânii. Unii spun că doar cine nu vrea nu stă în România, că se trăieşte şi bine dacă munceşti. Dar România e o ţară cu multe oraşe, cu sate, cu provincii, nu se pot muta toţi la Cluj sau Oradea.
Şi-apoi, dacă s-ar muta, cum să plăteşti chirie de 150 euro, să-ţi achiţi facturile, să hrăneşti copii şi să le cumperi de încălţat din 300 euro salariu? Oamenii tratează problema după cum le e viaţa de lină, dacă au casă şi masă poate că reuşesc să reziste.
Dar acei copii născuţi înainte de Revoluţie, acei copii scoşi pe bandă rulantă, au acum aproape 30 de ani. Cum să aibă toţi casă şi masă? Cum să reziste într-o ţară în care nu-ţi poţi hrăni copiii?
Nu, nu e vina celor care pleacă, ştim.
Iar cei care rămân pot afirma că-s norocoşi, ori locuiesc în marile oraşe, ori au pe cineva în afară care-i ajută. Altfel nu se poate. O tragedie naţională se-ntâmplă zilnic, sub ochii tuturor.
Ne moare ţara-n mâini, ni se scurge printre degete, iar cei care ar trebui să pună lucrurile la punct privesc nepăsători.
În definitiv, sunt doar nouă români…
Da, dar în fiecare oră!
Articol scris de Liliana Angheluță
Sursa foto: La plage – Yann Tiersen