Copil fiind, dacă ești pocnit n-ai timp nici să respiri, darămite să te mai vezi!
Cum îşi educă românii copiii? Cam aşa, cu palme, strigăte şi înjurături.
Zice-se că bătaia-i ruptă din rai, că trebuie aplicată încă de când copilul e foarte mic.
Sfaturile cumetrelor și ale vecinele contribuie și ele la educaţia copiilor:
- Dă-i câteva zdravene, să vezi cum se linişteşte!
Da, vecinele alea cu baticul înnodat vânjos la ceafă, de alea vorbesc, care ştiu ce-ai gătit şi cine ţi-a trecut pragul, alea care-şi bagă nasul peste tot chiar dacă nu-i oala lor.
Dar cel mai mult contează cum ai crescut tu, cum te-au făcut mare părinţii. Instinctiv şi în mod subconştient vei aplica aceleaşi metode de cuminţit copiii.
Cât despre mine…. vreo două palme zdravene mi le-amintesc, dar pe una n-o s-o uit niciodată. Mi-a rămas încă lipită de faţă, că n-a fost doar una, au fost două simultan. Efect dublu, să se ştie c-aveam doi părinţi zdraveni şi hotărâţi în a mă educa.
Eram mică, vreo 5 ani, chiar mai mică poate.
Ştiu doar că de-abia ajungeam la masă, îmi puneau o pernă sub funduleţ ca să pot mânca şi eu cu ei, frumos, cu lingura cea mare.
Ţin minte că-n farfurie era supă cu fidea, galbenă şi bună, cu nişte pete portocalii de morcov şi câteva cubuleţe de cartofi albicioşi.
Şi ei, mama cu tata, se certau de rupeau pământul. Da, la masă, unul într-o parte şi alta în cealaltă parte, sorbeau din supă şi, printre înghiţituri, ţipau.
Eu, mică mică, cu nasul în farfurie, făcusem o descoperire fenomenală: dacă sugeam firul de fidea, îmi intra în gură. Parcă bănuiam eu că ceva nu-i frumos şi-aşteptam ca ei să ţipe să pot exersa fără ca zgomotul să le atragă atenţia.
După ce m-am lămurit în această privință, o curiozitate periculoasă mă încercă: mă-ntrebam ce s-ar întâmpla dacă aş sufla în loc să sug? Voiam să aflu dacă fideaua mai intră în gură dacă suflu.
La un moment dat, când taică-meu bodogonea mai abitir, cu elan şi hotărâre am suflat în lingura plină cu supă! Firele de fidea n-ascultară și din prea mult talent am reuşit să spulber jumătate din farfurie pe faţa de masă.
Simultan și hotărât mă pocniră amândoi: unul din dreapta, altul din stânga.
Aşa, să mă-nvăţ minte să mai experimentez!
Dragilor, părinţilor, vedeţi că anumite palme nu se uită niciodată şi copiii voştri nu şi le vor explica toată viaţa lor… Şi nici voi nu veţi uita că aţi fost nedrepţi cu puii de om!
Articol scris de Liliana Angheluță