Un training pe care a meritat să-l plătești ar trebui să-ți ofere cel mai bun program de pregătire pentru domeniul în care dorești să oferi angajaților tăi cea mai bună expertiză.
Din cauza crizei, dar și pentru că angajatorii nu simt că au cules rezultate concrete după ce au investit în această direcție, piața trainingurilor este în declin.
Totuși, pentru ca un program de pregătire să-și atingă ținta, odată întorși la locul lor de muncă, beneficiarii noilor cunoștințe ar trebui să le aplice și să genereze rezultatele așteptate de angajator.
Cât de des se întâmplă acest lucru și de ce antreprenorii refuză să mai investească în programe de pregătire, iată doar câteva din întrebările la care ne va răspunde consultantul și trainerul Delia Popa de la Smart Staff Consulting.
Cât de des ar trebui să participe o persoană la traininguri de formare profesională? De ce ar trebui s-o facă?
Depinde de mobilitatea acelei persoane pe piața muncii. Dacă persoana respectivă rămâne cantonată în același loc de muncă, e nevoie din când în când să mai „șteargă praful” de pe cunoștințele avute.
Codul muncii cere că la 2-3 ani să beneficieze de formare profesională. Dacă schimbă jobul des, ar trebui să-și actualizeze competențele în funcție de cerințele postului pe care-l ocupă. Nu poți să rămâi la același nivel indiferent de locul tău în organigramă. Peste tot se schimbă cerințele: se aduc tehnologii sau metode de lucru mai noi, se schimbă modul de organizare, se introduc programe informatice, tehnică de calcul, etc.
La toate aceste schimbări angajatul trebuie să facă față, și cum altfel decât pregătindu-se pentru asta?
Sunt mai mulți cei care își plătesc singuri trainingurile în raport cu cei care vin trimiși de instituțiile pentru care lucrează?
Sunt multe persoane fizice care-și plătesc trainingurile pentru că doresc să fie mai bune profesional sau pentru a-și schimba cariera din mers.
Moda „trimiterii” la cursuri funcționează mai mult în instituțiile publice și aș zice nu cu mare succes. Acolo unde angajații sunt trimiși la cursuri, implicarea acestora în învățare este foarte redusă.
Din fericire, în firmele private se împletește dorința angajatorului de a instrui oamenii cu dorința angajaților de a participa la cursuri. Este nevoia de a rămâne competitivi pe piață, de a fi cu un pas înaintea concurenței.
Această orientare depinde însă foarte mult de cultura organizațională, de politica companiei și de deschiderea managementului în această direcție.
În ultimii ani din cauza creșterii costurilor muncii, antreprenorii pur și simplu refuză să mai investească în această direcție. Ce pierd și ce câștigă având o asemenea viziune?
Criza a făcut că mulți manageri să reducă costurile cu resursele umane: au tăiat din salarii, au sistat sau redus instruirile.
Acest lucru are pe termen lung efect de bumerang și se reflectă în pierderea clienților. Se pierde la nivelul calității serviciilor, la nivelul profesionalismului și în final clientul caută un alt furnizor.
Nu găsește întotdeauna unul mai bun, dar odată plecat clientul, mai rar se reîntoarce. Antreprenorii ar trebui să fie conștienți că nu e suficient să facă eforturi și investiții în marketing și promovare, ci ar trebui să investească și în menținerea clienților mulțumiți.
O altă influență este asupra fluctuației de personal. Se vânează oameni calificați de la competitori, în speranța că vor fi pregătiți, dar de multe ori acest lucru duce doar la „dislocarea” angajatului din vechea companie, iar pe urmă acesta este disponibilizat. Aici pierde și angajatul, pierd și companiile pentru că au costuri mari cu recrutarea, selecția și inducția noilor angajați.
Interviu realizat de Adriana Caranfil